DEZASTRUL DE LA CP 9

DEZASTRUL DE LA CP 9
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* „Viaţă de câine în CP 9”, titlul apărut în „Viaţa liberă” acum câteva săptămâni, i-a impresionat pe copiii de aici, care l-au preluat drept slogan şi l-au scris pe toţi pereţii * Uşile stau să cadă, ferestrele nu mai au geamuri, căldură nu prea e, curentul circulă nestingherit

În Centrul de Plasament nr. 9 nu intră chiar oricine. În primăvară n-au putut intra nici cei de la Inspecţia Socială sau cei de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC). N-au intrat nici cu poliţia. În schimb, curentul şi frigul circulă aici fără stânjeneală. Intrarea e străjuită de o poartă de fier, greu de trecut, probabil că doar în penitenciar mai găseşti ceva similar. Asemănarea dispare subit când priveşti unele ferestre din dormitoare sau băi. Nu, nu sunt spălate la perfecţie. De fapt, nu există. Teoretic, ferestrele sunt duble, practic, însă, un singur rând de geamuri apără încăperile de frigul de afară. În cel mai bun caz. Pentru că, pe alocuri, sunt sparte. „Aşa fac când se supără, trântesc ferestrele, sparg geamurile. Nu prea avem ce face. Acum avem două geamuri lipsă, am anunţat şi aşteptăm să vină să le înlocuiască”, ne explică unul dintre instructori. „Nu le spargem noi, domnu’, vin alţi băieţi mai mari, ei fac rele”, spune unul dintre tineri, după care se întoarce şi chicoteşte cu colegii. Iar ramele de la geamuri, Doamne, câtă „etanşeitate”! Parcă sunt făcute din lemn din Pădurea Letea. Acum câteva sute de ani. În unele camere, copiii improvizează un zid împotriva curentului cu ajutorul păturilor aşezate strategic între cele două rânduri de ferestre. Rugat să ne demonstreze cum funcţionează „termosistemul”, un puşti scoate repede un ciocan de la baza ferestrei. Nu e nervos, nu vrea să ne arate cum se sparg geamurile ci, pur şi simplu, ciocanul e folosit pentru închiderea ferestrelor, într-un sistem ingenios, dar care lasă o crăpătură de cel puţin câteva palme. Curentul şuieră prin cameră, iar caloriferul abia face faţă. Copiii sunt căliţi, probabil de aceea rezistă.

Ce culori turbate!

Dincolo de frigul de pe holuri, un alt amănunt te loveşte atunci când intri în CP 9. Culoarea pereţilor. La primul etaj e un albastru închis, iar la al doilea e un portocaliu aprins. Între cele două etaje, pe scări, o combinaţie turbată de roşu, galben, portocaliu, verde şi albastru, toate în nuanţe închise, îţi atacă neîncetat retina de simţi că o iei razna în fiecare minut. „Doamna directoare (Marinela Dobrea, n.r.) a ales culorile”, ni se confesează unul dintre angajaţii de la CP 9. Mai aflăm că petele de pe pereţi nu reprezintă neapărat un model anume, vreo idee îndrăzneaţă a unui designer neînţeles, ci au o raţiune de ordin practic. Când vreunul dintre tineri mai lasă câte o talpă pe pereţi, când altul scrijeleşte tot felul de bazaconii, vine din urmă un îngrijitor şi mai trage câte o dungă. Iar culorile închise sunt folosite, din câte se pare, tocmai pentru că acoperă perfect trăsnăile scrise.

Dar tinerii din CP 9 scriu mai mult decât pot să renoveze angajaţii de la acest centru. Zeci de mesaje pe pereţi, pe uşi, pe geamuri supravieţuiesc luni întregi, transformând întreg stabilimentul într-un loc ce seamănă cu o carte argotică ce se scrie încă. Nu e nevoie să reproducem majoritatea mesajelor, putem totuşi să vă prezentăm câteva dintre acestea: „Camera mafiei interlope Galaţi prostituţie droguri crime violuri şeful după Marian Ivan”, „Oţelul Galaţi”, „Forţa Steaua”, „Kamera 666”, „Cine atinge acest boiler îşi vede moartea în faţă şi să se înveţe minte să nu mai umble de altă dată. Vă mulţumim pentru înţelegere”. Curată educaţie! Şi să nu uităm de „Viaţă de câine în CP 9”, titlul din „Viaţa liberă” de acum câteva săptămâni, pe care tinerii l-au adoptat şi l-au răspândit pe unde au apucat. Noi l-am descoperit în trei locuri.

Uşi din cârpeli

Felul în care arată uşile de la camerele din CP 9 te poate îngrozi. Unele aproape că nu mai au nimic din lemnul iniţial din care au fost realizate, fiind doar o sumă de cârpeli. Clanţele, dacă există, stau să cadă. Evident, nu funcţionează. Tencuiala din jurul uşilor e căzută în multe cazuri, semn că s-a lovit puternic cu piciorul de nenumărate ori. Iar despre etanşeitate nici nu poate fi vorba. Nu o să credeţi, dar încape o mână de om prin crăpături şi se vede aproape tot înăuntru. Dar uşile se încuie regulamentar. Băile, duşurile, chiuvetele, toaletele sunt într-o stare deplorabilă. Apa ţârâie pe la robinete, iar uşile lipsesc cu desăvârşire. Închipuiţi-vă că un copil stă pe WC şi vine un altul cu aceeaşi nevoie. Nici nu e nevoie să se strige „Ocupat!”, că asta se vede cu ochiul liber.

Şi despre lucruri bune?

Despre lucrurile bune cu greu găseşti puterea să mai vorbeşti când vezi un asemenea dezastru. Totuşi, copiii mai pregătesc câte un brad, în aşteptarea lui Moş Crăciun. Iar alţii chiar reuşesc să îşi decoreze camera superb. Una dintre încăperi chiar ne-a impresionat. Împărţită între spiritul sărbătorilor şi dragostea copiilor pentru echipa de fotbal Steaua, camera arată excepţional. Tavanul nu se mai vede datorită baloanelor care au fost lipite cu migală, există instalaţii de Crăciun pe pereţi, globuri şi alte ornamente specifice, care îşi dispută spaţiul cu sigla echipei în care joacă idolii acestor copii, Rădoi sau Bănel Nicoliţă. Iar în altă cameră, câţiva instructori încercau să îi ţină ocupaţi pe cei mai mici cu tot felul de desene. Au foarte multă energie şi trebuie „risipită” pe activităţi paşnice. Altfel, se duc şi sparg geamuri sau uşi.

Instrucţia acestor copii suferă enorm. Nu că nu ar avea personal care să se ocupe de ei. Pur şi simplu e imposibil să fie stăpâniţi fiind atât de mulţi la un loc, angajaţii plângându-se că nu au timp să facă activităţi educative din cauză că sunt prea ocupaţi să aibă grijă de geamuri, să nu se bată între ei, s-o facă pe poliţiştii. Nu trebuie să fii specialist, să ştii pe de rost recomandări europene în domeniu ca să îţi dai seama că Centrul de Plasament nr. 9 trebuie închis. Imediat! Acest sistem centralizat nu dă roade, ci îi transformă pe copii în adevărate fiare. CP 9 e, acum, doar un acoperiş deasupra capului copiilor. Nu le oferă nimic altceva decât adăpost.

Comentariu foto: Ca să închidă geamurile, tinerii folosesc un ciocan

Citit 1876 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.