Ieri după-amiază, o şedinţă ce fusese anunţată în urmă cu două-trei săptămâni şi care ar fi trebuit să limpezească măcar parţial apele la sindicatul Solidaritatea n-a făcut decât să le tulbure şi mai rău. La ora 15:00, sala de şedinţe a sindicatului s-a umplut şi fremăta în aşteptarea marelui deznodământ în scandalul iscat între lideri, înainte de finalul anului trecut, după ce viceliderul Ilinca Diaconu l-a acuzat pe preşedintele Tiber că e dictator şi că "papă" banii sindicatului.
Din păcate, imediat ce s-au pronunţat cuvintele "ordine de zi", răcnetele şi înjurăturile au luat locul unui dialog din care să se poată înţelege măcar o iotă.
Doar un preambul
Pe de-o parte, liderul contestat de către o parte din sindicalişti a încercat să prezinte celor prezenţi în sală filme şi decupaje din ziare pentru a demonstra cine este vinovat de iminenta distrugere a sindicatului. Le-a fost de ajuns adversarilor săi, care au început să îi ceară socoteală pentru banii cheltuiţi, şi nu să le arate "desene animate". De partea cealaltă, Ilinca Diaconu, recunoscută pentru puterea vocii sale, a spus că o interesează doar actele sindicatului şi justificări ale cheltuielilor făcute de către Tiber. E drept, a fost susţinută puternic de un grup vizibil organizat şi antrenat în acest sens. În fine, de aici şi până la un circ cum doar cei de la Solidaritatea ştiu să facă, nu a fost decât o azvârlitură de băţ. Speriat de "vocalizele" adversarilor, Gheorghe Tiber a scos telefonul mobil şi s-a făcut că sună sau a sunat la poliţie, cerând protecţie. În timpul convorbirii a ţinut însă şi microfonul aproape de gură, astfel încât cei din sală să ştie că dacă nu se potolesc intervine... organu'.
Val-vârtej
Pentru că atmosfera devenise întrucâtva apăsătoare, liderul sindicatului şi-a strâns hârtiile de pe masă şi a părăsit sala. Alături de grupul său de susţinători, a încercat să intre în încăperile unde sindicatul Solidaritatea îşi are sediul. Numai că... surpriză! Contestatarii săi făcuseră în aşa fel încât uşa cu pricina să fie încuiată. Şapte mii de uşi ferecate cu iarba fiarelor şi zece lacăte n-ar fi fost însă de ajuns pentru Tiber, care a izibit uşa cu piciorul, asigurându-şi o intrare dacă nu triumfală, măcar ră-sunătoare în sediul sindicatului.
Ajuns aici, preşedintele sindicatului a convocat o conferinţă de presă declarând că toate acuzele ce i se aduc sunt nefondate şi că are acoperire legală pentru tot ce a făcut. "Conflictul acesta care ne macină de câteva luni are mai multe conotaţii. În primul rând, cred că el este pus la cale de către anumite persoane din sindicat care sunt manipulate de către conducerea Combinatului. Apoi vorbim despre o răzbunare a oamenilor politici, oameni pe care am refuzat să îi susţin în vreun fel, deşi alţi lideri ai sindicatului au făcut-o. Aşadar, acestea sunt manipulări ale conducerii Combinatului şi ale clasei politice", şi-a început Gheorghe Tiber discursul.
Îngropat de hârtii
Principalul element contestat în ceea ce-l priveşte a fost acela că ar fi distrus sindicatul din punct de vedere financiar. "În situaţia financiară a sindicatului Solidaritatea nu există nici un element de natură penală", a spus cel care este încă şef al sindicatului, iar în susţinerea afirmaţiilor sale a prezentat câteva zeci de kilograme de hârtii ce conţineau acte contabile. "Toate aceste date ce au fost depuse şi poartă viza Direcţiei de Finanţe demonstrează cum stau cu adevărat lucrurile în ce priveşte situaţia financiară. În plus, toţi banii care au intrat şi care au ieşit din sindicat au fost verificaţi de către o comisie de cenzori propusă chiar de către cei din grupul de contestatari. S-a vorbit şi despre salariul meu şi că aş fi luat un euro pentru fiecare membru. Ce scrie aici?", a întrebat Tiber, prezentând state de plată ce relevau că salariul său a evoluat de la 1170 de lei în 2004 la 1890 în 2006, pentru ca apoi să ajungă la 5000 lei impozabil în luna septembrie a anului 2008.
Discursul a continuat cu amănunte şi documente despre faptul că, de-a lungul timpului, cei care îl vor acum mătrăşit au scos bani de câte ori au avut nevoie din visteria sindicatului.
Următoarea luptă
Pentru că şedinţa de ieri n-a fost decât un fel de... spălare la faţă, trebuie spus că din punct de vedere legal lucrurile rămân ca şi până acum. Adică, Tiber - preşedinte, iar ceilalţi mai au pe lângă calitatea de vicepreşedinţi sau simpli membri şi calitatea de vrăjmaşi ai lui Tiber. Acţiunile sindicatului sunt blocate în acest moment. "Vom face o nouă adunare la care vor participa doar membri cu drept de vot şi în care vom cere stabilirea unei echipe interimare care trebuie să organizeze alegeri pentru noua conducere, suspendarea actualului statut, întocmirea unui nou statut şi angajarea unei firme de audit sau a unei comisii care să verifice evidenţele financiar - contabile", a încheiat Tiber.
După tot acest episod rămâne un lucru cert: sindicatul care a condus prima grevă generală din istoria combiantului siderurgic e clădit după chipul şi asemănarea celor doi lideri: Gheorghe Tiber şi Ilinca Diaconu. Toate documentele şi acţiunile în instanţă pe care Tiber le-a făcut nu ar fi însemnat nimic fără atitudinea mobilizatoare a Ilincăi Diaconu. Unul fără celălalt sunt ca o moleculă de oxigen care încearcă să facă apă fără aportul altor două, de hidrogen. Va mai curge oare vreun strop de ploaie pe platforma siderurgică?
