În nemăsurata Sa iubire de oameni, Dumnezeu ne trimite pe Fiul Său ,,Cel Unul născut“ să Se nască de la Duhul Sfânt şi din Preacurata şi Preasfânta Fecioară Maria, reunind astfel pe cele cereşti cu cele pământeşti, pe oameni între ei, ca fraţi buni şi astfel, astăzi, ,,cerul şi pământul în cântec răsună“. Îngeri şi oameni cântă împreună, într-un vechi colind: ,,Hristos Se naşte,/ Domnul coboară,/ Îngerii cântă,/ Magii Îl adoră“.
,,Astăzi, Hristos în Betleem Se naşte din Fecioară. Astăzi, Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii (toată creaţia, s.n) se veselesc: magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi, neîncetat, strigăm: slavă între cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“, rostim în Slava Laudelor de la Utrenia praznicului Naşterii Domnului.
Cu toate că aceste daruri cereşti se manifestă neîncetat în viaţa creştinilor, mai ales a celor ce se pregătesc sufleteşte, postesc şi se roagă, săvârşesc fapte bune, iartă greşelile altora şi cer iertare, prin spovedanie, pentru propriile greşeli, nu putem să nu observăm o oarecare slăbire a credinţei şi o îndepărtare a multora de la sensurile spiritual-duhovniceşti ale celei mai mari minuni din câte s-au petrecut pentru noi: Naşterea Mântuitorului, a Fiului lui Dumnezeu, Prunc dumnezeiesc purtat pe braţele Preacuratei Sale Maici, aşezat într-o iesle sărăcăcioasă, în peştera Betleemului.
Preaiubiţilor,
În acest înţeles tainic, înălţător şi mântuitor, Naşterea lui Hristos este revenirea noastră la starea de fii ai lui Dumnezeu, reînfiaţi de Părintele ceresc prin darul mare şi sfânt al Întrupării Fiului Său. Între părinte şi fiu se restabilesc legăturile dragostei şi ale încrederii şi, astfel, nimeni nu mai este orfan pe pământ, ci fiecare semen, prin Hristos îşi vede pe propriul frate, iar în propria casă şi în familie, creştinii regăsesc binecuvântarea şi pacea Betleemului. Acest adevăr este pronunţat în doxologiile îngereşti ale colindătorilor dornici de a fi primiţi în casă, în casa familiei creştine reunite în bucuria unităţii şi a frumuseţii iubirii dintre toţi membrii ei, părinţi şi copii, în ziua cea mai sfântă a unei liturghii domestice a casei devenite Betleem. Colindătorilor, de multe ori, de obicei în satele unde se mai păstrează tradiţiile autentice strămoşeşti, li se oferă ca daruri pâine sub formă de colăcei împletiţi sau preparate din aluat speciale ale gospodinelor, care simbolizează chiar ,,scutecele“ Mântuitorului, semn al înomenirii Sale.
Cel mai semnificativ răspuns al nostru la darul cel mare şi sfânt, Naşterea Mântuitorului, este lumina vieţii curate din familiile creştinilor noştri. Familia creştină este şi rămâne reperul sacru al Betleemului şi ,,casa pâinii“, în care intră Hristos Mântuitorul să oficieze ,,liturghia păcii“, a unităţii şi a dragostei dintre soţi, dintre părinţi şi copii şi dintre toţi creştinii reuniţi în biserici, în manifestările spirituale, culturale şi tradiţionale, ca într-o unică şi mare ,,peşteră a Betleemului“.
Toată familia creştină a eparhiei, slujitori şi nenumăraţi pelerini, împreună cu ierarhi din alte eparhii, din ţară şi din străinătate, au devenit o ,,icoană“ a comuniunii, a frăţietăţii şi a dragostei, prin care se sfinţesc sufletele şi se vindecă multe suferinţe din viaţa creştinilor. ,,Familia creştină, între sfinţenie, suferinţă şi speranţă“ ne arată ,,luminile“ Betleemului în sufletele şi în casele noastre, iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, dar şi jertfelnicia, lucrarea demnă şi vindecătoare în Biserică, pentru toată lumea. Cu toate efectele crizei economice ori morale, ,,nu putem reduce familia doar la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, pentru că ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende. Familia are vocaţia de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu, în lume pentru lume, pentru a dobândi viaţa eternă. De asemenea, orice criză economică ne cheamă la filantropie şi solidaritate, la ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a orfanilor, a bătrânilor, a semenilor, a oamenilor singuri şi deznădăjduiţi. Criza ne cheamă la pocăinţă şi sobrietate, la dărnicie şi ajutorare reciprocă, la sfinţenie şi speranţă“.
Astfel lucrând şi astfel bucurându-ne unii pe alţii, în toate familiile, ,,casele Betleemului“, în toate localităţile, în toate comunităţile creştineşti de la oraşe şi sate, să ne rugăm Mântuitorului, la praznicul Naşterii Sale, pentru pace, pentru iertare de păcate şi pentru mai multă iubire şi frăţietate, spre binele nostru pământesc şi mântuirea sufletelor noastre!
De Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou, vă dorim viaţă paşnică, cu sănătate şi împliniri folositoare tuturor!
La mulţi ani!
Al vostru de tot binele doritor şi către Domnul rugător,
† CASIAN,
Din darul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Dunării de Jos
