Deocamdată e linişte în pragul atelierelor de vulcanizare şi service de roţi. Însă toţi meseriaşii stau cu privirile aţintite la drum şi sculele pregătite pentru rocada cauciucurilor.
Consistenţa cauciucului, în funcţie de destinaţie, mizează mai mult sau mai puţin pe un procentaj semnificativ de cauciuc natural, fiind astfel mai moale, respectiv mai dur. Temperatura de prag între folosirea pneurilor de vară şi celor de iarnă este de 7 grade Celsius. Pe asfalt ud, cauciucurile de iarbă frânează la fel de prost la 20 de grade Celsius precum cele de vară la 5 grade Celsius. Aşadar, singura opţiune pentru o deplasare în siguranţă este folosirea cauciucurilor corespunzătoare.
Mai mult, în ceea priveşte eficienţa economică, lucrurile sunt şi mai clare. Un cauciuc de iarnă pentru autoturisme poate să „ducă” şi 30.000- 40.000 km în condiţiile pentru care a fost proiectat, dar se va toci în 10.000-15.000 km pe vreme caldă. La atelierele vizitate de noi, preţurile erau cam aceleaşi.
În general, o dejantare plus rejantare la patru pneuri de 13 sau 14 inci diametru, jante de tablă, costă până în 40 de lei. Pentru acelaşi tip de roţi, reechilibrarea noilor pneuri montate poate să coste alţi 20 până la 30 de lei. De exemplu: pe Coşbuc şi pe centură, cost total – 55-60 de lei, la intersecţia Prelungirii Brăilei cu Frunzei, 65-70 de lei, iar la o vulcanizare care spre Brăila, unde concurenţa stă uşă-n uşă, 30 de lei dejantare-rejantare, 12 lei manopera de echilibrare la patru roţi şi 1 leu pentru fiecare 10 g de plumb ataşate la jantă.
Nu trebuie uitat că pneurile de iarnă nu se simt bine vara nici pe loc, deci trebuie depozitate în loc ferit, răcoros şi, de preferat, în saci închişi.
