Un seism de mare magnitudine ar putea lovi România oricând, dar nu a venit încă vremea marelui cutremur. Este opinia reputatului seismolog, profesorul Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Naţional de Fizică a Pământului, a cărui teorie se bazează pe o amplă analiză asupra peridiocităţii marilor seisme din ultimii 300 de ani care au avut epicentrul în ţara noastră şi care s-au soldat cu mii de morţi şi uriaşe pagube materiale. Statistica, pe care o vom prezenta în cele ce urmează are ca fundament o explicaţie simplă: ţara noastră este activă seismic, multe şi mici cutremure producându-se aproape zilnic şi eliberând scoarţa terestră de tensiune.
„Sunt foarte multe cutremure de mică intensitate. A fost recent unul de 4 grade pe scara Richter în Făgăraş şi se mai înregistrează unele în Banat, Crişana şi Maramureş. În ce priveşte zona Vrancea, acolo sunt cele mai multe, dar de regulă nu depăşesc 3,5 grade pe scara Richter. Cutremurul care a avut epicentrul în această zonă pe 4 februarie 2011 şi care a avut 4,8 grade pe Richter a produs efecte în Bucureşti, afectând uşor casele vechi de la periferie”, detaliază profesorul Gheorghe Mărmureanu.
Marile cutremure se repetă la circa 37 de ani
Aceasta este concluzia la care au ajuns seismologii, în urma unui studiu în cadrul căruia au analizat marile cutremure ale ultimilor 300 de ani, produse în ţara noastră. Cu câteva excepţii, seismele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale însemnate s-au petrecut la un interval de cira 37-38 de ani. Aproape aceeaşi perioadă care ne desparte de cutremurul din '77! Iată istoria marilor cutremure detaliată de pofesorul Mărmureanu:
„În 1701, la noi în ţară a avut loc un cutremur de mare adâncime, seism urmat, în 1738, de un cutremur de suprafaţă. Magnitudinea oficială a acestui seism a fost de 6,8 grade pe scara Richter, dar pentru că atunci zidurile mănăstirii Neamţ s-au dărâmat este imposibil ca intensitatea reală să fi fost aceasta, aşa că deducem că foarte probabil magnitudinea a fost de 7,5. A urmat în 1802 un nou cutremur de adâncime. A fost atât de puternic încât a dărmat statui şi bănci de piatră, iar în jurul mitropoliei din Bucureşti s-au format crăpături de doi metri, din care a ieşit nisip şi păcură. S-a resimţit până la Moscova. 36 de ani mai târziu, în 1838, a avut loc un cutremur de suprafaţă. Atunci au fost trei episoade soldate cu mulţi morţi. Au fost foarte afectate Moldova şi Muntenia. Un mare cutremur de adâncime a lovit România în 1940, soldat cu 1.000 de morţi. A avut 7,5 pe scara Richter. A afectat foarte tare Focşaniul şi Coteştiul, construcţiile mici în general. S-a resimţit până la Odessa. Cel din 1977 a fost un cutremur de suprafaţă. A avut trei secvenţe, magnitudinea maximă fiind de 7,2 pe scara Richter. Au fost 1.600 de morţi, 64 de blocuri distruse şi a provocat pagube de la Iaşi până la Craiova. De aici deducem că următorul cutremur va fi unul de mare adâncime, dar eu, personal, nu cred că un mare seism va lovi prea curând. Este însă posibil să avem oricând un cutremur de până în 7 grade, dar nu îmi fac griji în această privinţă”, explică Mărmureanu.
Următorul cutremur mare va fi de adâncime
Este şi părerea unui alt specialist în cutremure, profesorul George Purcaru, preşedintele secţiei de predicţie a Comisiei Europene de Seismologie. Purcaru, care a prezis cutremurul din '77 şi anunţase pentru 2012-2013 un mare seism, îşi menţine teoria şi avertizează că un mare cutremur ne-ar putea lovi oricând. „Cert este că va fi un cutremur de mare adâncime. Cutremurele de adâncime provoacă distrugeri la mare distanţă, nu în locul în care se produc”, explică profesorul Purcaru.
Indiferent de momentul şi intensitatea cutremurului, seismologii au un sfat pentru populaţie: să nu intre în panică, să nu fugă din case şi în niciun caz să nu se refugieze pe scări.
