Lacrimi şi disperare în comuna gălăţeană Cuca. Oamenii nu au închis un ochi toată noaptea, de frică că vor fi loviţi din nou de ape. Zeci de case pline de noroi aşteaptă acum să fie curăţate, dar oamenii nu mai au timp pentru asta. Se uită întrebător spre cer şi se roagă să nu mai vină nici un strop de ploaie.
Aşa i-am găsit şi pe cei din familia Timofte. Au venit de la Galaţi să vadă ce a mai rămas din agoniseală de-o viaţă a unei femei de 72 de ani. Nu mai au putere nici să vorbească. Casa le-a fost distrusă în totalitatea. Viitura a spulberat efectiv un perete şi a măturat totul din casă. „Aseară, când a început să plouă, pe la ora 21.00, am venit aici. Am luat-o pe mama la Galaţi, deşi ea insista să rămână aici. Nu ne-am temut nicio clipă atunci că ar putea să se întâmple aşa ceva. Acum mă bucur că am luat-o. Dacă ar fi rămas în casă, acum era moartă. Apa a trecut cu mult peste patul în care ea dormea de obicei. Este bătrână şi se mişcă foarte greu. Nu ar fi putut să se urce în pod, să se adăpostească. Acum ne este frică să îi spunem ce s-a întâmplat de fapt aici. Este bolnavă şi ne este teamă să nu păţească ceva, atunci când va afla că toată munca ei a fost distrusă”, ne-a spus doamna Timofte.
Femeia de 72 de ani a fost norocoasă. Nu a trecut nicio clipă prin teroarea prin care au trecut consătenii ei. La câteva case distanţă, o femeie îşi plânge soţul, unul dintre bărbaţii înecaţi în noaptea de miercuri spre joi. Bărbatul avea ambele picioare amputate, iar soţia sa nu l-a putut căra în spate pentru a-l salva din calea apelor. Trupul neînsufleţit al bărbatului zace într-o pătură în mijlocul drumului, în apropierea troiţei distrusă şi ea de apă. Nimeni nu are timp să facă o pomană şi să îl ducă până la capela bisericii din localitate. „Am văzut moartea cu ochii. Am venit de câteva zile de la copii din Italia şi era să mor aici. Nu l-am putut salva pe soţul meu. Am fugit din calea apei, să nu mor şi eu. A fost un adevărat coşmar. Nu avem nici măcar posibilitatea să luăm legătura cu cei dragi, pentru că nu ne merg telefoanele. Casa mi-a fost distrusă. Nu mai am cuvinte să spun ceea ce simt acum”, ne-a spus femeia.
Pe lângă ea trec vecinii, plini de nori, cu obiecte în mână. Încearcă fiecare să salveze ceea ce se mai poate. Toţi ştiu că există posibilitatea să plouă iar. Se roagă la Dumnezeu să fie cruţaţi de această dată. „Aseară m-am refugiat la soacra mea, în deal. M-am speriat când am auzit vuietul apei. Abia dimineaţă am avut curajul să vin acasă. Am găsit totul distrus. Casa e plină de noroi, iar pereţii sunt distruşi. Sperăm să ne ocolească ploile anunţate şi pentru noaptea aceasta (n.r. joi spre vineri)”, ne-a mai spus o localnică.
Disperarea se citeşte în ochii fiecărui om pe care îl întâlneşti pe uliţele pline şi ele de apă şi de noroi. Fiecare vrea să ne arate casa şi pagubele pe care le-a avut. Toţi îşi caută puterea să meargă mai departe, fără a mai da vina pe cineva. La fiecare pas, mai auzi o voce care spune „aşa a vrut Dumnezeu”. Este singura consolare pe care şi-o mai găsesc oamenii care şi-au văzut munca de-o viaţă distrusă.
