Nevoi multe, cereri puţine / Lecţie de decenţă din partea sinistraţilor din satul Lupele

Nevoi multe, cereri puţine / Lecţie de decenţă din partea sinistraţilor din satul Lupele
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La 83 de ani, o bătrână din satul Lupele le găseşte scuze autorităţilor

În satul Lupele, grav afectat de inundaţiile de săptămâna trecută, îşi duce zilele şi tanti Floarea Dajboc. Are 83 de ani, este văduvă de 35 de ani, iar băiatul i s-a dus şi el pe lumea cealaltă.

Viitura de miercurea trecută a prins-o în casă. A stat în tocul uşii de la 11.00 noaptea până a doua zi la ora 8.00. Nu a avut cui să ceară ajutor. Lângă ea, locuieşte doar o altă bătrână, de 78 de ani. Abia dimineaţă, când apele au început să se retragă, a avut curajul să se mişte din locul care i-a fost salvare. Casa ei însă a rămas plină de noroi, iar hainele i-au fost, în mare parte, distruse.

A cerut ajutorul unor nepoţi din Pechea, care, contra cost, i-au scos noroiul dintr-o cameră. A doua zi, însă, nu au mai venit, în ciuda faptului că primeau bani pentru munca lor. Noroc că i-au sărit pompierii în ajutor. Tot ei, după ce i-au curăţat casa, i-au oferit un pat de campanie şi ceva de mâncare. Femeia mărturiseşte însă că nu-i arde de mâncat şi se chinuie să îşi spele câteva lucruri mai groase.

„Au venit băieţii ăştia tineri, Dumnezeu să le dea sănătate. Unul dintre ei mi-a dat şi un strugure, să mănânc şi eu ceva. După ce mi-au făcut curăţenie, mi-au lăsat şi nişte roşii şi m-au rugat să mănânc. Nu merge mâncarea. M-am obişnuit zilele astea să mănânc puţin. Ce să fac, asta e viaţa”, ne-a spus bătrâna.

În prima zi în care au ajuns pompierii în zonă, toată lumea a primit alimente. Tanti Florica însă a rămas fără pâinea primită, pentru că i-au mâncat-o câinii vecinilor. Nu a putut să riposteze. E bătrână şi s-a gândit că şi ei sunt suflete şi trebuie să mănânce.

Mâncarea primită de la ajutoare stă pe masă şi aşteaptă ca cineva să se înfrupte din ea. Nu-i arde. Durerea ei cea mare este că nu mai are medicamente. „Sunt bolnavă de inimă. Iau pastile, mi le-a dat doamna doctor. Acum am rămas fără ele, pentru că sunt mâlite. Sper să poată cineva să îmi aducă nişte pastile. Am nevoie de ele”, ne-a mărturisit femeia.

Decenţa însă o împiedică să ceară orice altceva în afară de medicamentele care îi sunt vitale. În rest, ridică din umeri şi spune că, dacă Dumnezeu a decis să o lase în viaţă după teroarea trăită în apele învolburate, înseamnă că mai are zile de trăit şi că se va descurca ea.

Nevoile ei sunt însă mari. O haină groasă i-ar prinde tare bine, noaptea e frig rău. Ar avea nevoie şi de o farfurie de mâncare caldă. Nu are la ce găti, însă, pentru că totul i-a fost distrus de viitură.

Povestea Floarei Dajboc este o lecţie de viaţă, de decenţă şi de umilinţă. Are atâtea nevoi şi cu toate acestea atât de puţine cerinţe.

Citit 1735 ori Ultima modificare Vineri, 20 Septembrie 2013 17:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.