* Orice ajutor este binevenit pentru cei mici şi părinţii lor * Casa, aflată într-o zonă greu accesibilă din Bursucani, le-a ars în totalitate
Prima zi din an a fost dramatică pentru o familie din Bursucani. Din cauza coşului de fum defect casa a luat foc. Din fericire niciunul dintre membrii familiei nu era acasă. Pagubele materiale însă sunt considerabile. Pompierii au estimat paguba la peste 15.000 de lei. În urma incendiului casa a fost distrusă în totalitate, iar familia care locuia aici a rămas pe drumuri. Este vorba despre patru copii, cu vârste cuprinse între un an şi şapte ani, şi părinţii lor.
Întâmplarea nefericită ne-a fost povestită chiar de proprietarul casei, Dan Ciucă. „Soţia mea era la spital cu cel mic, unul dintre copii era la mama mea, iar ceilalţi doi erau cu semănatul, cum spune tradiţia la noi în sat. Eu am plecat de acasă să cumpăr pâine. Pe drum m-am întâlnit cu unul dintre copii şi i-am spus să meargă la mama mea. Când am ajuns acasă, am văzut totul cuprins de flăcări. Nu ştiam dacă erau cei mici sau nu în casă. Apoi am aflat că unul dintre ei a ajuns acasă, a intrat şi şi-a lăsat banii pe care îi primise la semănat şi a ieşit chiar înainte ca flăcările să izbucnească pe uşă. Focul ne-a distrus tot. Nu mai avem nici haine, nici acte la casă. Nimic. Am rămas doar cu ce aveam pe noi la momentul respectiv”, ne-a spus bărbatul.
Intervenţie greoaie a pompierilor
Dan Ciucă a sunt imediat la pompieri, dar până să ajungă aceştia atât el, cât şi vecinii s-au chinuit să stingă focul. Drumurile din sat i-au împiedicat pe pompieri să ajungă mai repede la intervenţie. De la şoseaua principală spre casa familiei Ciucă nu se poate ajunge decât pe jos. Nu există nici un drum practicabil pentru maşini. Acesta a fost motivul pentru care pompierii au făcut cale întoarsă şi au fost nevoiţi să înconjoare satul pentru a reuşi să răzbată până la casa cuprinsă de flăcări. „Nu aveau cum să ajungă mai repede. Nu am ce să le reproşez oamenilor aceia. Aţi văzut şi dumneavoastră cât de greu se ajunge aici”, ne-a spus Dan Ciucă.
Un vagon pe post de casă
În curte, lângă Dan, stă soţia lui, care nu mai are putere nici să vorbească. Este supărată că toată agoniseala i-a fost distrusă şi, totodată, se bucură că nimeni nu a păţit nimic. Se uită la ruinele care au rămas din casa lor. Se întreabă cu ce şi când vor reuşi să îşi ridice măcar o cameră să îi poată ţine pe cei mici. „Abia m-am externat cu cel mic. Este bolnav şi mi-au spus medicii să nu-l scot afară. Stă acum la socrii mei, acolo unde stau şi ceilalţi copii”, ne-a spus femeia.
Gina şi cu Dan locuiesc acum într-un vagon primit de la un vecin. Este mic şi friguros, dar pentru ei ajunge. Sunt bucuroşi că măcar copiii pot locui la bunici. „Mama a făcut, cu greu, o sobă pentru a le fi cald copiilor. Şi ei sunt bătrâni şi bolnavi, dar se chinuie să le fie bine micuţilor”, ne-a mai spus bărbatul.
„Nu am cerut niciodată nimic”
În curte au venit şi părinţii lui Dan, oameni simpli care sperau ca la bătrâneţe să găsească spijin în băiatul lor. Din păcate însă, tot ei sunt cei care îl sprijină acum pe Dan. „Am muncit o viaţă întreagă şi nu am cerut niciodată nimic la nimeni. Ne-am descurcat cum am putut. Băiatul a muncit cu ziua şi a strâns nişte bănuţi. Am făcut şi noi un împrumut şi l-am ajutat să îşi cumpere această casă bătrânească. A îngrijit-o şi el cum a putut şi acum totul a fost distrus. Sunt conştientă că acum nu putem face nimic. Este frig afară şi nu se poate face nici măcar lut să le lipim o cameră. Sperăm să îi putem ajuta măcar la primăvară să îşi ridice o cameră pentru copii…”, ne-a spus femeia, după care a izbucnit în lacrimi.
Şi-a şters repede lacrimile cu palmele muncite pentru că nu vrea să inspire milă. „Nu vrem pomană. Nu am cerut niciodată nimic, dar acum mă gândesc la sufletele astea patru. Bine că nu erau în casă”, a mai completat femeia.
Strigăt de ajutor
Dan şi Gina au nevoie de ajutor pentru a putea trece iarna şi pentru a-şi putea ridica, din nou, patru pereţi. Imediat după tragedie, câţiva săteni inimoşi le-au sărit în ajutor cu hăinuţe pentru copii. Sunt fericiţi că cineva le-a înţeles durerea şi le-a întins o mână de ajutor. Au speranţe şi visuri mari. Vor ca imediat ce vremea de afară le va permite să se apuce să facă lut şi să ridice o nouă casă. Singurul lor venit sigur este cel provenit din alocaţia copiilor. „Nu pot fi trecut nici la ajutor social pentru că au venit de la primărie şi mi-au măsurat grădina şi mi-au spus că am cu trei ari mai mult decât spune legea. Eu muncesc cu ziua pe unde apuc. O să vedem cum vom reuşi, şi cu ajutorul părinţilor, să ne descurcăm”, ne-a spus bărbatul.
Se uită la cei mici şi tristeţea din ochii lor parcă îi dă curaj. „Sperăm să ne mai ajute lumea”, a conchis el.
Aceasta este povestea familiei Ciucă. Patru copii au nevoie de un acoperiş deasupra capului. Pentru asta însă, le trebuie ajutor. Fie că este vorba despre materiale de construcţii, haine sau rechizite pentru ca cei mici să îşi poată continua cursurile la şcoală sau grădiniţă, cu toate sunt necesare pentru ca viaţa acestor oameni să intre pe un făgaş normal. Chiar dacă sărbătorile au trecut, ştim că încă mai există la Galaţi oameni cu suflet mare, care pot şi vor să ajute această familie.
Nota redacţiei: Toţi cei care vor să ajute familia, ne pot contacta pe adresa redacţiei(sau la telefon 0236 460 620). De-asemenea, donaţiile se pot face la sediul redacţiei din Strada Domnească, numărul 68. Persoană de contact Teodora Miron.
