* Au de dat socoteală toţi cei care au semnat actele de „privatizare” a malului Dunării * Prefectul Claudiu Brînzan ne-a informat că a fost declanşată o anchetă *
Scandaloasa privatizare a 32,4 hectare de pădure aflate pe malul Dunării (între Zona liberă şi lacul Zătun) este, potrivit cititorilor „Vieţii libere”, o acţiune premeditată a autorităţilor publice, care sunt acuzate de complicitate la hoţie. Altfel nu se explică de ce s-au semnat fără obiecţii actele de trecere în proprietate privată a celui mai important (fost) loc de agrement al gălăţenilor, deşi respectivul teren a fost, de când lumea, proprietate publică.
Primele noastre concluzii sunt că fără concursul Prefecturii, Oficiului de Cadastru, Consiliului Judeţului, al Direcţiei Silvice şi al Primăriei Galaţi această „retrocedare” dubioasă nu s-ar fi produs. Nu ştim, deocamdată, numele persoanelor implicate, dar cu siguranţă că le vom afla.
Prefectul Claudiu Brînzan ne-a informat că a cerut o anchetă pentru a se vedea cine şi în ce împrejurări a semnat actele de proprietate şi de punere în posesie. „Ceea ce vă pot spune deocamdată este că documentele sunt întocmite de mai mulţi ani, dar de-abia acum au ieşit lucrurile la iveală”, a spus Brînzan.
Suspectă este şi tăcerea cu care Primăria Galaţi a trecut peste trecerea în proprietate privată a pădurii amintite. Spunem acest lucru deoarece este mai mult decât evident că în locul respectiv mergeau la iarbă verde de două-trei ori mai mulţi gălăţeni decât mergeau la Gârboavele.
Cu toate acestea, Primăria nu s-a deranjat să investească la malul Dunării vreun leu pentru minime amenajări care ţin de civilizaţie. Cititorii ne-au scris că, dacă autorităţile ar fi dus la marginea pădurii măcar câteva toalete ecologice şi câteva containere pentru gunoi, atunci nu ar mai fi existat părereri de genul „bine că s-a interzis accesul, că era o groapă de gunoi acolo”.
De ce n-o fi discutat Consiliul local o astfel de oportunitate?! Probabil pentru că nu s-a găsit niciun „investitor interesat” de agrementul din zonă - potrivit legii, nu se pot construi acolo cârciumi - care să „stimuleze” luarea unei decizii (aşa cum se întâmplă în alte locuri). Adică nu era nimic „de supt”.
Iar cei câteva mii de oameni care mergeau zilnic, vara, pentru a se răcori la malul fluviului probabil că nu contează în ecuaţia politică a puterii şi banului.
Explicaţie foto: Din cauza „privatizării”, putem vedea malul Dunării doar de pe apă...
