Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este cunoscută în popor drept Sânzienele sau Drăgaica.
Numele de Sânziene vine de la numele roman „Sanziana”, care are la bază pe cel de Sancta Diana. Denumirea de Drăgaica s-a impus mai târziu pe filieră slavă. Ambele denumiri sunt cunoscute şi în zona noastră, a Moldovei de Sud.
Sărbătoarea este legată de cultul recoltei, al vegetaţiei, al fecundităţii şi păstrează în ea un amestec de păgânism, superstiţie şi creştinism. „În Altasul lingvistic al României, într-un răspuns la chestionarul lui Bogdan P. Haşdeu, cu o sută cincizeci de ani în urmă, preotul şi învăţătorul din comuna Măstăcani relatau că la Sânziene, sărbătoare care se petrece în preajma solstiţiului de vară din 22 iunie, Ielele (sau Dânsele) - personaje imaginare - vin pe pământ, petrec şi fac horă, ne-a spus etnologul Eugen Holban. Exista superstiţia că cine calcă în locul unde au jucat ielele, va avea necaz… Astăzi aceste superstiţii le mai întâlnim doar în literatură. Potrivit cercetărilor în zona noastră şi nu numai, Ielele erau în număr de şapte, nouă, douăsprezece sau douăzeci şi patru”.
Se spune că, în această perioadă, Rusaliile (sau Ielele) pot fi îmblânzite, iar fetele tinere merg în câmp la răsăritul soarelui şi se spală cu rouă de pe flori, pentru a fi frumoase şi proaspete ca roua. Sânziene sunt şi florile de culoare galbenă aurie, frumos mirositoare care înfloresc în această perioadă a anului şi sunt folosite în farmacie.
„Tinerele, îmbrăcate în alb, adună florile de sânziene în buchete, împletesc florile în coroniţe circulare, le aşază pe cap şi dansează pe câmp, adaugă domnul Eugen Holban. Apoi merg în sat cu coroniţele pe cap, iar tinerele le aruncă pe casă; dacă rămân acolo înseamnă că se vor mărita în curând. În alte părţi, coroniţele se aşază la uşi, la ferestre, la porţi sau în straturile din grădină, existând credinţa că au puterea de a ocroti casa”.
În noaptea dinainte de Sânziene, „Dumnezeu rânduieşte un răstimp de linişte, când stau în cumpănă toate stihiile şi cerurile cu stele şi vânturile”, ne relatează scriitorul Mihail Sadoveanu.
Cert este că această sărbătoare vorbeşte despre trecutul nostru precreştin şi a fost asociată cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pentru că nu are elemente dăunătoare spiritului şi sufletului românesc.
