* Săptămâna viitoare, convoiul caiaciştilor din mai multe ţări europene trece pe Dunăre, prin dreptul Galaţiului * Spectacol pe apă cu 40-50 de ambarcaţiuni uşoare * Primul gălăţean participant la cel mai lung turneu internaţional de caiac *
Până unde aţi fi dispuşi să mergeţi ca să vă satisfaceţi o pasiune? V-aţi lua concediu fără plată într-o perioadă de criză ca asta, numai ca să aveţi timp pentru ea? Un gălăţean de 42 de ani, cu ambarcaţiunea sa fără motor, nu face niciun compromis când vine vorba de asta.
Vasile Guzganu, care se prezintă cu pseudonimul Guzi Delafluviu (de la fluviul Dunărea, evident), este în acest an, singurul şi, de altfel, primul caiacist gălăţean participant la turneul internaţional de agrement desfăşurat, de mai bine de 50 de ani, pe Dunăre.
Început la sfârşitul lunii iunie, turneul continuă, săptămâna viitoare, prin dreptul oraşului nostru. Ambarcaţiunea gălăţeanului şi alte 40-50 de caiace nemţeşti, austriece, sârbe, bulgăreşti, olandeze şi elveţiene vor trece prin dreptul Galaţiului joi dimineaţă. Un spectacol insolit, pe care cu siguranţă mulţi vor dori să-l fotografieze sau măcar să-l salute de pe mal.
La călătoria de agrement se înscriu oameni din toată lumea (nu doar din ţările riverane), din diferite categorii sociale, de vârste diferite, atât bărbaţi, cât şi femei. Cel mai tânăr participant din 2009 este, de altfel, un băiat din România, care, la doar 8 ani, mânuieşte extrem de bine padela unui caiac.
Nemţii coboară pe Dunăre din 1955
Turneul Internaţional Dunărea (TID) este cel mai lung turneu anual internaţional de caiac, canoe şi canotaj, organizat pe Dunăre, anual, din 1955. Vă puteţi imagina că, şi înainte de 1989, pe Dunărea românească, se duceau în aval grupuri de caiacişti veniţi de peste graniţă?
„Prin anii ’80, turneul era aproape o legendă. Nu am apucat să îi văd niciodată trecând pe Dunăre, pentru că nu le cunoşteam calendarul. Prima dată când i-am surprins, întâmplător, pe apă, a fost abia în 2001. Erau vreo 40 de caiace şi făceau un spectacol veritabil!”, povesteşte gălăţeanul care ne va reprezenta oraşul pe Dunăre.
Românii participă la turneu, ca invitaţi, abia de trei ani, ei neaflându-se încă printre organizatorii oficiali ai acţiunii.
Aproape trei luni pe apă
Traseul oficial se desfăşoară între oraşele Ingolstadt (Germania) şi Silistra (Bulgaria). Majoritatea continuă însă traseul, neoficial, până la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
Ca să parcurgă cei peste 2.000 de kilometri pe apă, caiaciştii îşi iau o vacanţă de aproape trei luni. Practic, cei care pleacă din apropierea gurilor Dunării sunt pe apă de la sfârşitul lunii iunie şi încheie traseul în primele zile ale lui septembrie.
Pe măsură ce înaintează, lor li se alătură caiaciştii din celelalte ţări. Regulamentul e flexibil la acest capitol: participanţii au dreptul să intre în traseu din orice punct şi să-l părăsească în momentul în care simt nevoia.
Duminică dimineaţa, de la Călăraşi, se vor alipi grupului şi cei 20 de români, printre care şi gălăţeanul nostru.
Cu casa în spinare
Pregătirile pentru o asemenea expediţie originală, dar solicitantă, nu încep doar cu câteva zile înainte de plecare. Cine se angajează să participe e conştient că într-o zi are de parcurs aproximativ 50 de kilometri, distanţa dintre două popasuri de noapte dinainte stabilite.
Doar o dată la o săptămână e programat un repaos de 24 de ore. Şi acela, în cortul pe care fiecare îl duce în propria ambarcaţiune. La capătul traseului îi aşteaptă Delta cu minunile ei şi o tură spectaculoasă pe Marea Neagră.
Pe când implicarea României?
Guzi Delafluviu, zidar de meserie, îşi dorea un caiac încă de acum 20 de ani. Abia în 2002 şi-a cumpărat unul, de la un colecţionar de ambarcaţiuni. A trebuit întâi să îl recondiţioneze. Participarea la TID înseamnă în primul rând întâlnirea cu persoane care au aceleaşi preocupări ca el.
„Rar dai de oameni cu aceleaşi pasiuni ca ale tale. Iar ca să le pui în practică îţi trebuie voinţă de fier. Ce iese îmi bucură atât de mult spiritul încât nu simt că fac sacrificii”, adaugă caiacistul, care îşi doreşte ca şi România să devină organizator oficial al TID.
Dar pentru asta autorităţile din fiecare oraş românesc de la Dunăre ar trebui să aibă mintea deschisă ca să asigure oaspeţilor condiţii minime de cazare în fiecare loc de popas: hrană, toalete ecologice şi duşuri.
Împătimiţii de vâslit sunt dispuşi să lase şi românilor o parte din taxa de participare la turneu. Oricum, poveştile frumoase despre călătoria până la Gurile Dunării, pe care fiecare le duce înapoi în ţara lui, din 1955 încoace, nu pot fi recompensate în veci, de nicio strategie turistică.
Joi seara, oaspeţii s-ar putea opri la „Zid”
În România, caiacişti fac nouă popasuri de noapte. Marţi seara, pe 1 septembrie, oprirea e pe malul stâng al Dunării, la Stăncuţa, în judeţul Brăila. Pe 2 septembrie se opresc pe malul drept, la Smârdan, judeţul Tulcea, iar în noaptea de 3 spre 4 septembrie îşi vor întinde corturile la Luncaviţa, peste Dunăre.
“Nu ar fi exclus ca, pe 3 septembrie, cine şi-a terminat tura zilnică, să se oprească la vreun restaurant de pe Faleza gălăţeană, ca să ia cina sau să bea o bere”, îi atenţionează gălăţeanul pe patronii teraselor de la Zid.
Caiac vs. canoe
Caiacul este o ambarcaţiune ascuţită la ambele capete, condusă cu padelă (ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri), iar canoea se deosebeşte de cealaltă în primul rând prin lipsa cârmei, apoi prin faptul că este condusă cu ajutorul pagaelor (vâsle cu o singură pală), din poziţia în genunchi, şi nu aşezat.
La Galaţi, caiac-canoe de performanţă se practică pe Lacul Cătuşa, în cadrul cluburilor sportive.
