LADA DE ZESTRE/ Grupul folcloric din Odaia Manolache găseşte sacrul ascuns în profan (VIDEO)

LADA DE ZESTRE/ Grupul folcloric din Odaia Manolache găseşte sacrul ascuns în profan (VIDEO)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Viaţa la ţară poate nu mai e ce-a fost odată, demult, când ritmul tradiţiilor nu era întrerupt pentru nimic pe lume. Însă la o aruncătură de băţ de Galaţi, în satul Odaia Manolache, din comuna Vânători, un grup de bărbaţi ai locului se încăpăţânează să ţină în viaţă o comoară de preţ. Doine, cântece de jale sau melodii de voie bună, cântate de bunicii şi de străbunicii lor la evenimentele importante, reînvie de fiecare dată când se adună "Glasul Odăieşilor".

Zece membri, o singură voce

Înfiinţat acum şapte ani, cu doar cinci voci bărbăteşti, grupul folcloric din Odaia Manolache are, în prezent, zece membri: Ionel Miron, Gheorghe Palade, Costică Orac, Dan Miron, Gheorghe Toader, Lisavet Costea, Sandu Mocanu, Ştefan Spătaru, Ionel Tanvuia şi Florin Andone. Cu excepţia ultimilor doi membri, care au 35, respectiv, 30 de ani, toţi ceilalţi sunt deja la pensie. Cu toţii sunt oameni simpli, care îngrijesc de gospodărie, au grijă de câmp sau de animale, dar pe toţi i-a unit şi îi uneşte în continuare o dragoste imensă pentru melodiile de altădată, fredonate de bătrâni la şezători, la bâlciuri sau la alte sărbători. Nu au studii muzicale, dar când zece bărbaţi încep să cânte pe o singură voce e absolut imposibil să nu-ţi mişte o coardă pe dinăuntru.

„Simt că-ntineresc!”

"Cred că toţi avem satisfacţia să cântăm, să nu se piardă tradiţia asta frumoasă", spune liderul de vârstă al grupului, Gheorghe Toader (75 de ani). Miron Ionel (61 de ani) ne împărtăşeşte şi el că îi plac foarte mult cântecele vechi, pentru că au text care transmite ceva: "În versurile din "Pelin amar" îmi văd exact etapele vieţii mele, suferinţa şi greutăţile ei". Gheorghe Palade (62 de ani) spune scurt: "Simt că-ntineresc! Doar cânt de plăcere, nu din obligaţie". Mai nostalgic, Lisavet Costea (71 de ani) povesteşte de vremurile tinereţii: "Îmi aduc mereu aminte de tradiţiile vechi, când bătrânii satului mergeau şi cântau la bâlciuri, sâmbăta la baluri, duminica la hore". Mezinul grupului, Florin Andone, iubitor de muzică încă de mic, se detaşează de alţi tineri de vârsta lui, simţind o mare împlinire interioară că pune umărul la păstrarea acestei lăzi de zestre spirituală a satului.

Doine originale

Repertoriul "Odăieşilor" nu e din calea-afară de bogat, dar membrii formaţiei se laudă cu faptul că au şi melodii originale, specifice locului. Le-au reconstituit singuri, din amintiri, altfel ar fi fost definitiv date uitării. Dan Miron (74 de ani) se trage din Vrancea, din neam de răzăşi, şi e mândru că poate cânta ceea ce fredonau odată strămoşii lui. La rândul său, Costică Orac (sau nenea Costică, aşa cum îi spun ceilalţi) a avut o contribuţie aparte în ceea ce priveşte repertoriul. Mai sensibil şi mai uşor impresionabil decât colegii săi, doar el şi-a mai amintit câteva doine originale vechi, deosebit de frumoase şi de triste în acelaşi timp.

O comunitate întreagă se implică

E adevărat că cei zece bărbaţi se adună să cânte şi de plăcere, la Căminul cultural din sat, la sărbători la biserică sau la alte evenimente, însă grupul lor n-ar fi existat fără câteva ingrediente. Ecaterina Hulea, educatoare ieşită la pensie şi colaboratoare a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, o „fiică a satului”, cum ar numi-o cei din comună, este unul dintre aceste ingrediente. „Ei spun că grupul nu ar fi existat fără mine, dar eu spun că, dacă ei nu ar fi cântat, eu n-aş fi avut ce coordona. Oricum, activitatea lor, care înseamnă şi participare la festivaluri, care implică deplasări în costume populare, nu ar fi fost posibilă fără susţinerea doamnei primar. Şi Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, care a înregistrat audio o parte dintre melodiile noastre şi care ne invită la toate manifestările din domeniu, are un rol important”, ne spune Ecaterina Hulea. Dar trăirea fiecărui „odăieş” în parte, atunci când cântă, nu se poate traduce în niciun fel de cuvinte: clipă de clipă, ei refac legătura cu tradiţia bătrânească, găsind, cum ar spune Eliade, sacrul ascuns în profan.

CITEŞTE ŞI DESPRE "Rapsozii Brateşului", din Tuluceşti

Citit 5056 ori Ultima modificare Luni, 07 Decembrie 2015 02:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.