* „Ruinele Sălii Sporturilor” a câştigat detaşat şi devine astfel prima gogomănie a Galaţiului modern * Dispută aprinsă pentru ultimele locuri ale clasamentului *
Campania despre gogomăniile prezentului a ajuns la final. După trei luni în care cititorii noştri au propus gogomănii ale oraşului în care locuim, iar noi le-am publicat săptămânal, tot cititorii au stabilit şi lista celor 7 minuni.
În urma centralizării voturilor, a rezultat că „Ruinele Sălii Sporturilor” este, în opinia gălăţenilor participanţi la acest proiect, cea mai mare gogomănie a Galaţiului. Această „minune” a depăşit clar toate celelalte propuneri, acumulând 840 de puncte în urma voturilor exprimate pe site-ul „Vieţii libere” şi prin taloanele trimise pe adresa redacţiei.
Practic, Sala Sporturilor, aflată într-o stare de degradare continuă, „condimentată” cu lipsa totală de interes a autorităţilor, a primit aproape de două ori mai multe voturi decât „minunea” clasată pe locul al doilea.
„Viaţa liberă” a atras atenţia de nenumărate ori asupra acestui subiect, însă răspunsul autorităţilor a fost întotdeauna acelaşi: tăcere. Foarte probabil, şi în urma desemnării Sălii Sporturilor drept cea mai mare minune a Galaţiului modern, reacţia va fi similară.
Chiar dacă, de data aceasta, apariţia în ziar a acestui obiectiv a fost determinată de cetăţeni ai oraşului. E încă un semn că celor care sunt în măsură să ofere soluţii puţin le pasă de opinia publică.
Şi celelalte şase gogomănii care au prins topul „Celor 7 minuni ale Galaţiului” dezvăluie, dacă mai era nevoie, indecizia, incompetenţa sau dezinteresul autorităţilor locale. Faptul că în mileniul al treilea în Galaţi, oraş european cu acte în regulă, încă se mai manifestă cultura de garaj sau că la intervale regulate de timp suntem nevoiţi să facem duşuri la lighean, ori că oraşul arată ca într-o carte de colorat neterminată reprezintă noi motive de revoltă împotriva aceloraşi autorităţi.
Gălăţeni, citiţi acest top şi vă enervaţi. Autorităţi, citiţi topul şi faceţi ce ştiţi mai bine: ascundeţi-vă după birouri şi beţi-vă cafeaua în continuare sau, cel mult, exersaţi o promisiune-două, plus eternul dat din umeri însoţit de propoziţia „Nu sunt fonduri!”.
Locul 1: Ruinele Sălii Sporturilor (foto 1) - 840 de puncte
Sunt mai bine de 9 ani de când sala zace în paragină. E şi greu să mai vii cu figuri de stil noi într-un text pe această temă îndelung dezbătută de mass-media şi iubitorii de sport şi spectacol sportiv din Galaţi. Sunt 9 ani în care mai multe instituţii au avut-o în portofoliu cu singurul scop de a o ignora.
Am putea face aici un clasament al celor care au ignorat-o mai mult: Primăria, Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, Ministerul Tineretului şi Sportului. Cu toţii au făcut o treabă bună din a nu face nimic. Subliniem: NIMIC.
Locul 2: Garajele de murături, teasc şi şpriţuri (foto 2) – 488 de puncte
Întregi spaţii verzi au fost defrişate pentru a face loc monstruleţilor din fier, beton, sârmă, tablă şi alte câte şi mai câte materiale de construcţie obţinute prin cine ştie ce mijloace. Civilizaţia de garaj nu se întâlneşte doar la Galaţi, asta e sigur. Dar aici a găsit cele mai bune condiţii de dezvoltare din ţară.
Autorizaţii s-au dat, unii le-au obţinut, alţii nici nu s-au obosit, iar acum nu e cartier care să nu fie sufocat de aceste construcţii. Să mai spunem că dacă ar fi dărâmate ar putea fi construite spaţii de joacă, parcări moderne, s-ar aerisi puţin geografia urbană a oraşului? Nici nu e nevoie, toată lumea ştie asta. Chiar şi proprietarii de garaje.
Locul 3: Schela revelionului etern de la Ultimul leu (foto 3) – 390 de puncte
La Galaţi, Primăria se află mereu în stare de revelion. O dovedeşte schela cu cupolă şi trei panouri publicitare de la intersecţia „Ultimul leu” sau „Inelul de rocadă”, cum i se mai spune.
Acolo, mereu, indiferent dacă suntem în vară sau în iarnă, dacă sărbătorim Crăciunul, Anul Nou, Paştele, Sfântul Ion sau Sfântul Gheorghe, indiferent dacă e zi sau noapte, iubita noastră primărie ne aminteşte anul în care suntem.
„La mulţi ani 2009”, e mesajul care tronează timp de 365 de zile la Galaţi, după care cineva vine şi schimbă câte ceva, ca să fie în ton cu prezentul.
Locul 4: Faţadele reabilitate ca-n desene animate (foto 4) – 382 de puncte
Galaţi, oraş de desene animate. Asta e senzaţia pe care o ai dacă priveşti blocurile pestriţe, colorate care mai de care în urma reabilitărilor termice făcute după ureche. Pentru că, să recunoaştem, totul e făcut după ureche.
Un apartament roz, unul galben, unul verde, unul albastru, altul aşa cum l-a lăsat timpul, ce mai... o adevărată feerie. Zici că ne pregătim să devenim un fel de Disneyland.
Mai grav e că, dincolo de multitudinea de culori, pe de o parte nu există coerenţă în culorile şi formele geometrice care apar şi, pe de altă parte, nici nu mai există vreo legătură cu fosta faţadă a blocului. Nu că fosta faţadă ar fi fost ceva nemaipomenit, însă măcar stilul unitar dădea senzaţia de aşezat, de ordine.
Locul 5: Reviziile la apă caldă (foto 5) – 313 de puncte
E o adevărată minune că într-un oraş care se vrea european să lipsească apa caldă vreme de o lună la comun plus alte două săptămâni pe cartiere. Dar poate că, obişnuiţi cu acest gen de gogomănie, care se repetă an de an fără explicaţii care să stea în picioare, noi, gălăţenii, nu-i mai dăm importanţă. Şi ne bucurăm când perioada e mai mică, de parcă ne-ar face cineva o favoare, ca acum.
Dar, e vorba de umilinţă aici. Întrebaţi orice străin dacă i se pare normal aşa ceva şi veţi obţine un răspuns plin de uimire. „Cum, în anul 2009 voi faceţi baie la lighean? Încălziţi apă?”. Nu e nicio exagerare, aşa ceva nu ar trebui să se întâmple.
Locul 6: Scheletele oraşului (foto 6) – 247 de puncte
Cel mai vechi bloc din Galaţi aflat în construcţie? A 4, care aparţine Regionalei Căi Ferate Galaţi, şi care a fost început în 1988. Oare când acel bloc se va termina, iar cineva se va muta acolo va putea spune că se mută în casă nouă?
Dar ce ziceţi de Sala de Box, de lângă Policlinica cu Plată, o junglă de fiare şi copaci adevăraţi. Dacă nu ar fi gardul protector, gălăţenii s-ar îngrozi pur şi simplu de peisajul acesta aflat chipurile în construcţie. Pare umbra unui timp apus, un schelet al comunismului ascuns după gardul tranziţiei.
O altă ruină vie a Galaţiului este ceea ce ar fi trebuit să fie un centru comercial şi de conferinţe, „World Business Center”, de pe strada care duce spre viaductul Combinatului, lângă Grupul Şcolar „Anghel Saligny”. Şi mai sunt şi altele. Fără număr!
Locul 7: Monumentele inutilităţii de la Centrul Cultural: Pânzarul moldovenesc, caleştile şi zidul cu barieră şi televizor (foto 7) – 243 puncte
Este, de fapt, o adunătură de minuni, legătura fiind asigurată de instituţia care le-a generat şi care le patronează, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ) Galaţi. Iar minunile din curtea CCDJ sunt: pânzarul moldovenesc (care în timpul campaniei noastre a plutit câteva ore pe Dunăre), caleştile care zac nefolosite într-o magazie, bariera şi zidul cu televizor din faţa instituţiei.
Sunt producţii ale mai multor mandate la şefia instituţiei, motiv pentru care le vom atribui direct CCDJ, cu precizarea că atât fosta conducere, cât şi actuala sunt în egală măsură „responsabile” de includerea celor patru elemente în categoria minunilor.
„Minunile” care nu au mai prins „Top 7”
· 8. Cinematografele fantomă – 239 de puncte
· 9. Colosul de metal de la Grădina Botanică – 236 de puncte
· 10-11. Grădinile exotice de pe Brăilei – 220 de puncte
· 10-11. Zidurile nepăsării ale castrului roman de la Barboşi – 220 de puncte
· 12. Ruine cu pretenţii de monument istoric – 155 de puncte
· 13. Intersecţia fără absolut niciun rost – 192 de puncte
· 14. Cartiere cu numărători din trei în opt - 100 de puncte
Un top neoficial
Acest top este unul neoficial şi nici nu are pretenţii de cercetare sociologică. Asta în ciuda numărului impresionant de cititori care au participat atât la propuneri, cât şi la votul final.
De asemenea, cei care au votat nu au fost aleşi, deci nu se poate pune problema reprezentativităţii. Însă reprezintă un punct de vedere al celor mai activi cetăţeni ai Galaţiului, al celor mai implicaţi, cărora le mulţumim pe această cale.
