De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!Oricum... (oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

!ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucatefluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngânăpe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaieşi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii udeşi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănasemi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zaretârla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelateziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se sfâr� ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşază, nolens-volens, sub semn ...

Acolo, departe, cu ochii la cer,cu visul pe deal şi cu gândul pe vale,aud şi acum aşteptarea bătândla porţi ferecate (cu mari balamale)păzite mai straşnic decât un castelîn care s-ascunde regina şi fierbeotrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung)cuvintelor mele murdare şi sterpe,drept leac şi drept vrajă, apoi să mă ia(în ghearele sale) şi slugă, şi rege,fiindcă doar ea are (pururi... amin)o aripă caldă şi-o aripă rece!Acolo, departe, mă strigă (mereu)să merg mai ...

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar şi eu am mai fost fiindcă sunt!// Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii cât mai repede într-această Livadă! Uite, chiar acuma se sfărâmă Luna şi chiar acuma începe să cadă!/ Chiar acuma începe căderea Cerului pe mine! ...

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin -duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot...semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin,pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod!Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus -rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat...spunere până aude şi surdul ce mutul a spusatunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat!Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereuvrea să în ...

Cum ziceam, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! salcâmii care, atunc ...

Ia-mă să-mi dai nişte viaţă/ din multul înaltelor talepriviri înspre lutul din care/ beau moarte la deal şi la vale!Ia-mă acum, cât mai merge/ ulciorul iubirii la apă,cât încă departe-i târziul/ şi-absenţa nu-i gata să-nceapă!Acum, când blestemul acestei/ meniri încă ştie să ardă...şi arde... şi face lumină/ şi-o poartă din poartă în poartă!O poartă din uşă în uşă,/ din suflet în suflet o poartă...(seraf păzitor al candorii,/ aude şi vede şi iartă!)Ia ...

Motanul galben, doamne... ce motan,ce miau mi-au sfărâmat nişte huidumeproclete, cu viteză şi motor...nişte trimişi de lucifer, anume,să desfăşoare iadul pe pământ,să ia o viaţă şi să dea o moarte...!...Eu parcă vreau să-ntreb: de ce-ai lăsataceastă creatură fără carte,această căpetenie cu vârfşi îndesat în leafa ta, stăpâne,să demonstreze cum că-n tot ce-ai zisşi-ai scris hotărâtoare sunt păgâneşi cum că-n tot ce văd şi ce audse calcă orice lege şi p ...