Lucrare de control la inimă?! Complicată! Complexă! Dificilă! Periculoasă! Mai ales lucrarea de control la inimă deschisă, cu inima deschisă! Dacă n-ai inimă, n-ai cum să dai lucrare de control la ea! Dacă ai, este riscant şi contraindicat să faci dări de samă la inimă! Însă, dacă se cere, n-ai încotro, trebuie să dai! Dar este imperios necesar să fii foarte sincer când te apuci să glosezi pe marginea inimii, în centrul ei, în toiul ei, în braţele ei! Şi, parol, ce ...

Chiar de-i în mijlocul propoziţiei ori al hectarului, grâu se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în mijlocul rostirii ori al oceanului, apă se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în centrul strigătului ori al nenorocirii, mamă se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în centrul scrisorii ori al despărţirii, iubire se scrie şi se desenează cu literă mare! Indiferent unde şi cum şi când s-ar afla, grâu, apă, mamă şi iubire se scri ...

Ai grijă! Mâine, începând chiar din inima nopţii, e Duminică! Te aştept în livada cu vişini! Să-ţi spun romanţa pe care am auzit-o de la mama! Romanţa cu vişinul! Vişinul cel bătrân şi înflorit ultima oară! Mi-a zis că înfloreşte pentru ultima dată…şi, apoi, pleacă! Nu ştiu unde pleacă, fiindcă nu l-am întrebat, dar nici el nu s-a grăbit să mă lămurească! Însă, dacă vii, avem toate şansele să-i vedem ultimul alb, ultima prezenţă! Avem toate şansele s� ...

Iisus repară cruci şi mă învaţă/ frumos ce pot să facă nişte cuie bătute până mâine în lumina/ timpului meu cu haină amăruie! O cruce, două, trei… aceeaşi cruce/ rămasă de atunci până acuma să ţină în mişcare taina lumii/ puse pe drum de taica şi de muma! Şi parcă-s nişte păsări fără frică,/ înfipte în pământ… şi fiecare scrutează cerul şi atinge fruntea/ iisusă, blândă şi mântuitoare! Şi fiecare om rămas pe cale/ să-şi potolească dorul de ...

Pentru această importantă lucrare de control, se aşterne  o coală (de hârtie) mare şi întinsă cât Aria Învierii din Opera Mântuirii şi se scrie astfel: „La noapte, când ne vom întâlni să luăm Lumină, am să te aştept pe marginea bisericii şi am să-ţi citesc în ochi ce ţi-am scris în Atunciul Acela, chiar pe cărarea dintre raiul „Ciuta” şi raiul „Zăpodia”, dintre pădurea „Sărata” şi poiana „Vântului”, dintre Da şi Da, dintre Nu şi Nu, dintre Da ...

Apoi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic în sensul curăţeniei noastre, aceea de toate zilele, stai pe linia infinitezimală dintre a fi şi a nu fi, aduni, scazi, înmulţeşti, împărţeşti, te uiţi la Zero… (la regele Zero, pot pentru ca să spun)… şi continui aşa despre fericire: „Nu mai am cu cine mări distanţa dintre stână şi lup, dintre ochi şi oglindă, dintre moarte şi frica de moarte. Nu mai am cu cine să scad frumuseţea lui Supra din Sub… ori ne/mernicia r ...

Dac-ar fi fost cum (n)-am crezut că este când bănuiam că poate fi frumos, n-aş mai fi spus: îm pare rău, adio, copila mea cu ghetele pe dos! N-aş fi-ntrebat: de unde-ncepe Unu şi unde-ajunge? cât durează Doi? cam cât Nimica-ncape într-un Zero? cât Patru stă-ntr-o vale cu trifoi? Însă a fost alt cum… şi (nu)-mi mai pare că (nu) există (pururi) întâmplare! Şi parc-aş vrea să nu-mi aduc aminte ce am crezut, cum am crezut şi când… însă nu pot să nu te văd acolo, p ...

Chiar am trăit Clipite mai lungi ca Totdeauna… [tâlharul Niciodată nu se născuse (încă)]…!... Stătea degeaba Timpul cu anii pe tarabă… candorile şi dorul treceau frumos pe lângă săracul Biometru strigându-şi marfa-n Lume, poate mă prinde mila şi iau măcar o iotă din Multul scump şi lacom, aşa, să nu se rupă tictacul în clepsidră şi aţa-n papiotă! Şi am rămas Acolo!... Aici doar alter ego-i, doar palida părere şi restul celui care a mers cu Veşnicia de-a dur ...

Tocmai pentru că nu există, trebuie să dau lucrare de control la fericire. Mirajul acesteia-i prea puternic… şi nu-i rezist. Aşa am fost învăţat: să nu rezist Necunoscutului, să nu fug de Nicăieri. De asta m-a dat mama afară din pântece, nu? Doar nu m-a dat să stau pe-o ureche, pe-o tânjală, să tândălesc, să mă laud că-s fericit… fără să ştiu ce-i asta, dacă a pus vro cineva, vrodată, ochii ori mâna pe conturul ei ne/norocit. Nu?... Prin urmare, dacă nu ştiu ni ...

De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp… de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge… şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata! Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima h ...