Până atunci o mai aştept... jur frumos: sunt acasă, sunt aici, sunt acum... şi, apoi, nu am să mai fiu... dar am să fiu tocmai unde tot nimicul este scrum! I-am cerut foarte puţin, vreau să nu-i fiu povară... i-am cerut, uite-aşa, să-mi dea şi să-i dau sărutarea cea dintâi şi cea din urmă... şi, apoi, să mă ia! Chiar acolo nu am fost, nu am ajuns... şi nu ştiu dacă am să rezist, şi nu pot să înţeleg, dacă ajung, ce am să-i spun lipsei tale şi nimicului tot! Uni ...

!era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul (resemnării) de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret că m-am luat la trântă cu făt-frumos când zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plai şi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai! !cică numai fluierul de os (ori fluierul de soc) poate trece cuvântul pentru care mă rog să ...

După ploaia asta zdravănă, mulţumită fetei de pe partea cealaltă a şoselei dintre raionul Bereşti şi cătunul Zimbru, iată, prin ochii mei şi ai ei trec şi se petrec o grămadă de care. Şiruri lungi şi nesfârşite de care. Care mai de care dintre care mai pline şi mai goale şi mai troncănitoare. Care mai de care dintre care mai mici şi mai mari, după trebuinţă, după buzunar, după număr de copii, după poftă, după obicei, după orânduiala şi organizarea în gospodăr ...

Sărută mâna dreaptă a Moldovei şi nu uita: e mâna Mamei tale...!... Adu-ţi aminte şi de mâna-i stângă, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim toţi...! (cine nu vrea, să plece-n altă ţară!)... Tu ştii că pot, eu ştiu că şi tu poţi!   Sărută mâna stângă a Moldovei şi nu uita: e mâna Mamei tale, eşti viu şi tot şi ai o mamă-ntreagă, şi nu există deal fără de vale, şi nu există dreaptă ...

Oare cum e mai bine? Să zidesc o fântână cu Maria în loc de Ana? Ori să trec la renunţare? Dacă o aşez în durarea fântânii, rămân fără ea! Dacă nu, rămân cu ea, dar bântuită de sete! Nu, nu pot să renunţ! Abia am găsit-o! Trebuie să fie o cale de salvare! Şi pentru Maria, şi pentru sete/secetă! Şi cred că trebuie să caut, nu să stau aşa, cu mâinile-n buzunare, cu lenea-n suflet şi-n trup! Nici măcar nu-s în stare să mă rog, să invoc cele Tării ale cestui ...

Maria paşte vaca pe partea cealaltă. Eu pasc vaca pe partea asta. Aşa s-a nimerit? Sau aşa a fost programat? Nu ştiu, dar trebuie să aflu. Că nu pot sta fără să mă pun la punct cu părţile astea. Eu, bunăoară, nu sunt convins dacă partea asta nu-i cealaltă şi dacă partea cealaltă nu-i asta. Oare Maria ştie? Dacă ştie, de ce nu-mi spune şi mie? Fiindcă, după cum paşte vaca şi după cum sfredeleşte văzduhul cu ochii căprii, cred că-i mult mai învăţată decât mine ...

A venit (azi-noapte) până-n poartă, şi era-ncuiată, şi-a bătut... n-am ieşit...eu nu deschid aiurea... dă-l în mă-sa de necunoscut!   Şi a plâns...a plâns (încet) pe ţărnă... până-n zori de zi a lăcrimat... chiar l-am auzit cum sângerează rupt în colţii câinilor din sat!   Şi-a bătut...şi mi-a stricat şi somnul cu bătaia lui...parcă-l aud cum cerşeşte ajutor, cum cade... dă-l în mă-sa de necunoscut!   Cineva (ca printr-un vis) mă strigă rugător, de-acol ...

De mult...(ce demult!)...a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!   Oricum...(oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!   Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă... ...

Soarele răsare sprinten şi cu mare chef de căldură. E luni şi-i prima zi din prima vacanţă mare. Vacanţa mea, nu a lui. Că soarele n-are oprire. Nu se hodineşte. Nu pune traista-n cui. Ferească sfântul cel Mare să se oprească din mers gogoloiul ăsta înflăcărat! Nu?...Da, răsare, se clăteşte pe ochi...şi începe să se suie încoace, spre mine, spre amiază. Că eu aşa sunt în stare să percep mişcarea asta zilnică, banală a...lucrurilor. Cred cu încăpăţânare că m ...

Da, da, sigur că da..."La Început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul"!...Cuvântul! Ordinea cuvintelor date! Şi ordinea cuvintelor luate! Şi ordinea cuvintelor uitate! Şi ordinea cuvintelor frânte! Şi ordinea cuvintelor drepte! Şi frumoase! Şi urâte! Chiar şi ordinea cuvintelor dezordonate!...Sumă de cuvinte văzute şi nevăzute, auzite şi neauzite, curate şi murdare, veşnice şi eterne, amare şi dulci!...Cuvântul "popă" se apropie de cuvân ...