Nu, nici nu mă gândesc s-o rog să fugă din lumină. Nu, nici nu mă gândesc să ostenească. Dacă fuge ori osteneşte, sunt în pericol, sunt pierdut. Şi nu-i bai că sunt eu în pericol, ci milă mi-i de lumină, ci milă mi-i de Maria. Ce frumos stă Maria lângă Lumină, gramatical şi spiritual vorbind şi scriind! Ce frumos stau una în cealaltă! Oare cine a fost la Început? Maria sau Lumina? Eu cred şi vreau să susţin că Maria a fost la Început! Alţii cred că Lumina a fost ...

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt... parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri! Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic... iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită... ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig! Zici că-s altare negre şi albe... ce orchestră cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi, sopranele ...

Bocetul se stinge. Maria se aprinde. Sau aşa mi se pare mie. Nu, nu mi se pare. Fiindcă n-o mai văd în carne şi oase, cel puţin. Văd numai o lumină. O lumină în forma ei. O lumină cu margini de Marie. Cu inimă de Marie. Cu suflet de Marie. O lumină cum nu am mai văzut niciodată. O altfel de lumină, pot spune. De fapt, pot spune că nimic nu mai văd pe partea ei şi nimic nu mai are decât consistenţă fotonică. Totul "apare" şi "stă" aşa, ca şi cum acest tot ar fi suspenda ...

Da... începem trecerea, Marea Trecere. Eu trec pe partea cealaltă cu tot cu partea asta. Ea trece pe partea asta cu tot cu partea cealaltă. Cu tot cu vaci şi cu tot cu viţei. Cu tot cu cer şi cu tot cu pământ. Cu tot cu duh şi cu tot cu văzduh. Cu tot cu păsărime. Cu tot cu Tată şi cu tot cu Fiu. Cu tot ce-a fost şi este Ne/Cunoscut. Nu?... La jumătatea Trecerii, ne oprim nas în nas şi ochi în ochi, gând în gând, suflet în suflet, sunt în este şi este-n sunt. Şi Maria m ...

Până atunci o mai aştept... jur frumos: sunt acasă, sunt aici, sunt acum... şi, apoi, nu am să mai fiu... dar am să fiu tocmai unde tot nimicul este scrum! I-am cerut foarte puţin, vreau să nu-i fiu povară... i-am cerut, uite-aşa, să-mi dea şi să-i dau sărutarea cea dintâi şi cea din urmă... şi, apoi, să mă ia! Chiar acolo nu am fost, nu am ajuns... şi nu ştiu dacă am să rezist, şi nu pot să înţeleg, dacă ajung, ce am să-i spun lipsei tale şi nimicului tot! Uni ...

!era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul (resemnării) de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret că m-am luat la trântă cu făt-frumos când zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plai şi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai! !cică numai fluierul de os (ori fluierul de soc) poate trece cuvântul pentru care mă rog să ...

După ploaia asta zdravănă, mulţumită fetei de pe partea cealaltă a şoselei dintre raionul Bereşti şi cătunul Zimbru, iată, prin ochii mei şi ai ei trec şi se petrec o grămadă de care. Şiruri lungi şi nesfârşite de care. Care mai de care dintre care mai pline şi mai goale şi mai troncănitoare. Care mai de care dintre care mai mici şi mai mari, după trebuinţă, după buzunar, după număr de copii, după poftă, după obicei, după orânduiala şi organizarea în gospodăr ...

Sărută mâna dreaptă a Moldovei şi nu uita: e mâna Mamei tale...!... Adu-ţi aminte şi de mâna-i stângă, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim toţi...! (cine nu vrea, să plece-n altă ţară!)... Tu ştii că pot, eu ştiu că şi tu poţi!   Sărută mâna stângă a Moldovei şi nu uita: e mâna Mamei tale, eşti viu şi tot şi ai o mamă-ntreagă, şi nu există deal fără de vale, şi nu există dreaptă ...

Oare cum e mai bine? Să zidesc o fântână cu Maria în loc de Ana? Ori să trec la renunţare? Dacă o aşez în durarea fântânii, rămân fără ea! Dacă nu, rămân cu ea, dar bântuită de sete! Nu, nu pot să renunţ! Abia am găsit-o! Trebuie să fie o cale de salvare! Şi pentru Maria, şi pentru sete/secetă! Şi cred că trebuie să caut, nu să stau aşa, cu mâinile-n buzunare, cu lenea-n suflet şi-n trup! Nici măcar nu-s în stare să mă rog, să invoc cele Tării ale cestui ...

Maria paşte vaca pe partea cealaltă. Eu pasc vaca pe partea asta. Aşa s-a nimerit? Sau aşa a fost programat? Nu ştiu, dar trebuie să aflu. Că nu pot sta fără să mă pun la punct cu părţile astea. Eu, bunăoară, nu sunt convins dacă partea asta nu-i cealaltă şi dacă partea cealaltă nu-i asta. Oare Maria ştie? Dacă ştie, de ce nu-mi spune şi mie? Fiindcă, după cum paşte vaca şi după cum sfredeleşte văzduhul cu ochii căprii, cred că-i mult mai învăţată decât mine ...