Da... cinteza trimisă special în ograda bisericii comandate de domnul Ion Emil Batog răspândeşte în aer şi umple văzduhul exact cu Aria Cintezei din Opera Dumneavoastră, atâta cât a fost şi câtă încă mai este străjuită sub scutul înalt al Divinităţii. Cântă în iureşul şi-n vacarmul specific unui oraş lăsat la voia întâmplării, într-un oraş fără autorităţi, fără şanse i/reale de a-şi redobândi liniştea de odinioară. Liniştea, fiica legitimă a Tăcerii ...

Mă duc la ea să văd ce face, să-mi spună dacă are ce mai face... chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei, cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei, cu toate pietrele cele bune şi cele rele, cu tot ce are în suflet, de atâta vreme... ehehei! Mă duc la ea... mă apropii de ea... şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări, şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări, şi-n toate firidele are cuibare cu păsări, şi-n toţi ochii are cuibare cu păsări, şi se învârte.. ...

Sur/prins de rostogoluri care(-i) sfărâmă crinii şi(-i) curmă ne/norocul de a-i fi stat în cale, se duce să seducă ne/volnicia morţii, să-i scoată-nfumurarea din genă, din cristale, să-i smulgă-nţepenirea din oase şi din carne, s-o facă bela/donă... şi (din nimic!) să-i facă o rochie mai lungă decât eternitatea, să se înveţe minte şi să rămână-ntreagă! Aşa, ca o mireasă: şi-ntreagă, şi sedusă, şi dusă-n aiurare, şi-n somnuri, şi-n păcate, şi-n templu ...

Stau în ograda mică a bisericii. Dacă biserica nu-i mare, nu poate să aibă decât ogradă mititică. Eu nu cred că ar fi frumoasă o biserică foarte mică într-o ogradă foarte mare. Şi tot la fel nu cred nici despre o biserică foarte mare într-o ogradă foarte mică. Şi nu stau singur. Stau cu domnul cel Ion Emil Batog, comandantul suprem al ctitoriei cu sfinţi pe pereţi şi în aer, cu turlă pe crucea căreia, din când în când, o pasăre-şi opreşte zborul şi cântă haluci ...

Bună seara, doamnă... vine noaptea, gândurile mele se agaţă într-o rugă şi (măcar în vis) poate plouă până dimineaţă! Poate-aude Vremea de Atunci şi aleargă-ncoace, mai încoace... şi-mi aduce-n somnul sincopat un potop de milă şi de pace! Am să ies pe prispă şi-am să-i dau rochia de stambă, de Atuncea, când s-a dezbrăcat şi a plouat... şi-a uitat şi rochia şi crucea! Le-a uitat lângă văzduhul meu... (poate le-a lăsat să se usuce!?)... şi s-a dus, şi nu s ...

Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!... Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în s ...

Bună seara, Vreme din Departe, vreme dinspre Secetă... Ce faci? eşti senină? te-nveleşti cu nouri? te găteşti de ploaie? ningi? sau taci? Bună seara, Ploaie de Acolo, ploaie de Atuncea... Vrei să vii? se aprinde grâul prin zăpodii, puii se usucă-n bagdadii, fumegă pe coastă caii noştri, Zmeul nostru stă aproape stins, ultima Ileană-şi poartă ochii până-n poarta Naltului învins! Bună seara, Vreme de Furtună, vino chiar Acum... dacă mai vrei să se-ntoarcă lacrima din ...

Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... Š...

Moto: "Bună dimineaţa, Vreme de Nălţat/ florile în fructe, nimfele în fluturi,/ gândurile-n visuri, visul în păcat.../ vreme de sfărmare-a şoaptei în săruturi!" (Iolanda Cremene)   Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!... (însă m-ai ucis foarte frumos!)... mulţumesc cerului şi pământului tău... nu pământului meu... (care merge pe jos)! Merge pe jos, fiindcă nu are sus... adică nu are cer şi nu are nimic altceva... (nici măcar cuvânt şi haz nu mai are!)... numai al t ...

Gata, nenea Viscol s-a stins! Nu mai bate! Omătu-i cât pomii! Merg pe casă! Şi mă uit în zare! Şi-mi zic: "Iată cât loc de scris! Iată câtă arie albă! Poţi să scrii de aici până la doamna Ta! Dar e foarte departe până la ea! La cât de multă zăpadă de scris ţi-a dat Cel la care (nu) te-ai rugat, nu ştiu dacă ai să ajungi (toată viaţa) la doamna Ta, scriind! Nici dacă mergi fără să scrii... şi tot nu cred că ai vreo şansă de întâlnire! E prea departe de tine, ...