Nu pot să mă ţin de cuvânt! am jurat că nu-ţi mai scriu, indiferent că nu vrei sau nu ştii să-mi răspunzi, dar, uite, nu pot să-mi respect jurământul! Nu te suspectez de evaziune sentimentală! nu mă îndoiesc de onestitatea şi de fidelitatea şi de curăţenia ta sufletească! nu pun în balanţa ipocriziei nici una dintre intenţiile pe care le-ai folosit, aşa cum mi-ai mărturisit, să pardoseşti drumul spre mine!...însă, toate acestea fiind zise şi ştiute şi făcute, nu ...

Nu-mi vine să cred că am şansa de a vedea o Mumă a Pădurii în mărime naturală, că am marele noroc de a fi vorbit cu ea, de a-i fi ascultat şi a-i fi sorbit cuvintele fără de care nu se (mai) poate! nu-mi vine să cred că, iată, umblă în cutia de creioane cu ghiocei şi parcă-i aşează de plecare! şi dau s-o întreb dacă mai stă sau nu mai stă, iar acest fel de Mumă se uită la mine şi nu zice nimic, parcă vrea să ascundă ceva, dar i se citeşte pe umezeala ochilor că ...

Ehei!...se aude cum începe ţiganca un cuvânt, două cuvinte...cum încep s-o ascult şi să-mi placă să cred că nu m-a păcălit gândul acela lăsat pe jos, atunci, când eram fante de treflă deghizat în Cavalerul Veselei Figuri!...Şi iată ce aud şi ascult printre lacrimi rare, de făptură (aproape) ireală, de arătare cu ghiocei pe dinăuntru şi pe dinafară, de punct unic şi terminus şi tămăduitor (parcă) în scâncetul rotundului de lut: "sigur că da! nu m-am îndoit nici ...

După ce dau colţul, mă opreşte un gând! mă opreşte şi-mi spune, aşa, de la obraz, şi muştruluindu-mă cu arătătorul, poate înţeleg şi eu cea mai simplă regulă de coborâre la cer şi de suire-n pământ: de ce n-ai întrebat-o nimic pe ţiganca din urmă? să ştii că eu...după ce m-ai abandonat aici, atunci, în seara aceea, când te grăbeai să ajungi la bal sub acoperire (bal mascat, nu?)...am început să plâng! îmi era tare frică de oameni, nu de întuneric sau de cà ...

Până la gară, calea este foarte cotită. Vorba aia: încurcate sunt căile... până acolo!... Dar e bine! decât să mă plictisesc pe o linie dreaptă, e mult mai ispititoare o linie strâmbă, cum era cărarea aceea din lanul de grâu! şi e mult mai interesant să (mă) văd cum dau mai multe colţuri, o grămadă de colţuri, pe această cărare!... Uite, deja-i şi douăzeci, şi sunt abia la al treilea colţ, în faţa Spitalului! şi văd o ţigancă singură şi foarte frumoasă! şi ...

Vine primăvara. Aşa hodorogesc experţii în climă şi specialiştii în căldura globală, care, cică, a luat-o razna, nu mai încape în termometre, nu mai are ce-i face nici Celsius, nici Kelvin, nici Fahrenheit, nici tatăl autorizat al temperaturilor înalte, domnul Sarsailă. Chiar şi Domnia Sa zice că a băgat-o pe mânecă, nu ştie cum să se mai apere şi cum să-şi mai apere supuşii, discipolii, prietenii. Până şi duşmanii se reped să-i ceară o mână de ajutor, însă M ...

Şi, din nou, coniacul mare se face coniac din ce în ce mai mic, berea mică e gata de mult!... Şi, uite... (splendoarea-i cu plete din ce în ce mai lungi, cu sâni din ce în ce mai ademenitori sub dantelăria mătăsoasă, şi cu ochi din ce în ce mai mari în cuibarele miraculoase ale luminii)... ce fel se uită la timpul şi la spaţiul pe care-l ocup lângă ea! cât de frumos îmi studiază alcătuirea! nu-i vine să creadă că eu, timidul care i-a dăruit atâta poezie, sunt în star ...

Sigur că da! arde şi ne dispreţuieşte!... cum să nu ne dispreţuiască şi să nu se uite la noi, aşa, de sus, de pe rug... dacă avem, însă nu ne mai ajunge? dacă suntem, însă credem că am plecat? dacă îl ţinem de coarne, însă urlăm că-i ciut? dacă ne tocim genunchii prin biserici, însă umblăm cu baltagul sub sutană? dacă ne plângem de plictiseală, însă scuipăm mirarea în ochi? dacă hodorogim că, iată, ce femeie estetică stă lângă noi, însă declarăm pros ...

Negreşit, a existat totdeauna posibilitatea să fiu (şi eu) regele păcălit de regina Şeherezada, adică de femeia aceasta din bar, care, iată, surâzătoare şi eratoformă, stă cu minte şi uitată lângă mine, picior peste picior peste picior... cuvânt peste cuvânt peste cuvânt... deşi nu mi-o pot imagina decât lebădând, semiramidând, şeherezadând! nu mi-o pot aşterne în chipuire decât ca pe o făptură în levitaţie, ca pe o libelulă ale cărei aripi umblă o mie şi un ...

Sigur că da! încep să aud textul! şi mi-l repetă! şi mă trezesc! şi ies din reverie! ies din transfigurare! şi intru direct în realitate! în realitatea cu hărmălaie afumată, cu cheflii uitaţi de soartă, de familie, de partid şi de stat! cu cheflii ieftini şi mărunţi, dar şi cu în/setaţi profesionişti şi scumpi şi im/portanţi! cu scăpătaţi şi căpătaţi miluiţi ori fugăriţi de biserici! cu neteziţi de sărăcie, cu hăituiţi de foame, cu alcătuiri dărâmate ...