Ea stă cu mine... tocmai când s-aude(atunci) numărătoarea cum se vede...!...Încep de unde... (numărând cu sete)...şi până unde... (toate-s reci şi crude)...!Sunt undeva... sunt unde va să fiece-o să rămână după numărare...!...Ea stă cu mine, freamătă şi n-arecifre să-mi dea (din cifrul ei) şi mie!Număr frumos şi mult, până la zece...zic zero... şi mă uit cum şi cât scade...apoi mă pierd (puţin) printre monade...!Spun unu... (singur)... şi ea dă să plece!O rog ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!... Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, po ...

Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infernşi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern,unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea,după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea...după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang,prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc...tocmai când era (ne)voie/ de-un Eon pentru Nimicşi pentru ce-avea să-nsemne/ Tot: surpriză, loz în plic!Mie tocmai mi se pare/ că sunt într-un Paradis,achitat pentru mea culp ...

E limpede: cu tăcerea-i complicat! Greu şi delicat de îndrăznit a scrie lucrare de control la Tăcere! Mai ales că n-am văzut-o niciodată! De auzit, am auzit-o, dar, de văzut, neam! Şi, totuşi, la o scormonire amănunţită prin măruntaiele memoriei, mi se pare că am şi văzut-o odinioară! Cam aşa cred că am văzut-o: „Merge să pască. Parcă nu ar merge să pască. Îmi arată doi ochi enormi, întrebători: de ce mergi cu mine? de ce nu stai acasă, printre cărţi? crezi c� ...

La noapte.... [când se suie pe geam suflarea luniişi-mi desenează visul cu tine în livadă,când colţul cu icoană şi cu paingi de pazăcoboară din uitare şi umblă să ne vadăcum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini,ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutireîn vreme şi în vremuri încremenite-n lungulşi-n latul unei margini de infinit subţire,când fluturi mari şi tandri (miri veşnici ai livezii)dezmiardă clar/obscurul, mirându-l prin zburareîn straşnice zigzaguri ( ...

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele aba ...

Am un hectar cu ghiocei,/ şi-un cer plin numai cu luni pline,şi-un sat cu-n drum şi trei fântâni,/ şi-un sân cu mere pentru tine!Am şi dulceaţă de gutui,/ şi vin, şi dor, şi poezie,şi-un gând (ne)bun că-s făt-frumos/ dat să slujească numai ţie!Am şi un şarpe înţelept/ la rădăcina casei unde(m)-am învăţat dintru-nceput/ să nu-mi pierd viaţa-n amănunte!Şi am şi-un vis că vii mereu/ cu carul mic în carul mare,să plângem mult... căci mi-am nălţat/ o fabrică ...

Dacă te mai prind la poartă, mă fac rău ca un obuz liniştit... ştii foarte bine ce se poate întâmpla,dacă nu mă laşi în pace... pot să explodez cumva,pot să te sfărâm, duşmanco!... să nu zici că nu ţi-am spus!Şi mă fac mitralieră cu metafore dum-dum,cu lunetă, cu trasoare, să se vadă până-n sat,cu oglinzi retrovizoare, ca să văd ce (n)-am uitatcând mi-ai declarat războiul cel de-atuncea pân-acum!...Cred că (n)-am uitat să-(mi) flutur o batistă la plecare...  ...

Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeuşi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus!Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister...nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un „hai”!Totul nu zice mai nimic,/ însă mai strig, încă mai strig:ia ce (nu) ştii că n-ai luat,/ dar nu-mi lua ce nu mi-ai dat!Nimicul parcă spune tot/ ce n-are sud, ce n-are nord,ce n-are sus, ce n-are jos/ în Ochiul sfânt şi majestosal cestui ...

Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi � ...