!ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucatefluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngânăpe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaieşi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii udeşi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănasemi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zaretârla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelateziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se sfâr� ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşază, nolens-volens, sub semn ...

Acolo, departe, cu ochii la cer,cu visul pe deal şi cu gândul pe vale,aud şi acum aşteptarea bătândla porţi ferecate (cu mari balamale)păzite mai straşnic decât un castelîn care s-ascunde regina şi fierbeotrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung)cuvintelor mele murdare şi sterpe,drept leac şi drept vrajă, apoi să mă ia(în ghearele sale) şi slugă, şi rege,fiindcă doar ea are (pururi... amin)o aripă caldă şi-o aripă rece!Acolo, departe, mă strigă (mereu)să merg mai ...

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar şi eu am mai fost fiindcă sunt!// Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii cât mai repede într-această Livadă! Uite, chiar acuma se sfărâmă Luna şi chiar acuma începe să cadă!/ Chiar acuma începe căderea Cerului pe mine! ...

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin -duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot...semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin,pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod!Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus -rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat...spunere până aude şi surdul ce mutul a spusatunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat!Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereuvrea să în ...

Cum ziceam, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! salcâmii care, atunc ...

Ia-mă să-mi dai nişte viaţă/ din multul înaltelor talepriviri înspre lutul din care/ beau moarte la deal şi la vale!Ia-mă acum, cât mai merge/ ulciorul iubirii la apă,cât încă departe-i târziul/ şi-absenţa nu-i gata să-nceapă!Acum, când blestemul acestei/ meniri încă ştie să ardă...şi arde... şi face lumină/ şi-o poartă din poartă în poartă!O poartă din uşă în uşă,/ din suflet în suflet o poartă...(seraf păzitor al candorii,/ aude şi vede şi iartă!)Ia ...

Motanul galben, doamne... ce motan,ce miau mi-au sfărâmat nişte huidumeproclete, cu viteză şi motor...nişte trimişi de lucifer, anume,să desfăşoare iadul pe pământ,să ia o viaţă şi să dea o moarte...!...Eu parcă vreau să-ntreb: de ce-ai lăsataceastă creatură fără carte,această căpetenie cu vârfşi îndesat în leafa ta, stăpâne,să demonstreze cum că-n tot ce-ai zisşi-ai scris hotărâtoare sunt păgâneşi cum că-n tot ce văd şi ce audse calcă orice lege şi p ...

Vine din sus. N-are cum să vină din jos. Dacă nu vreau, nu se apropie încet. Iar dacă vreau, se apropie cum vreau. Dacă nu vreau să nu se îndepărteze, o face pe încăpăţânata, şi se apropie mult, mai mult decât (îmi) trebuie. Dacă nu vreau să nu se apropie, se opreşte şi surâde maliţios, mefistofelic. Şi nonşalant. Pentru că nu are nimic de ascuns, cică, faţă de mine. În fapt, nici eu nu cred că pot să am ceva de tăinuit faţă de ea. E un fel de joc. De bat/joc(u ...

Cu acordul sfinţilor noştri (şi al părinţilor mei) catadicsesc să dau (şi la biserică) o lucrare de control. Sper să mă descurc, mai ales că popa (care-mi cere iertare şi se roagă pentru mine în fiecare zi, la fiecare slujbă) mi-a fost coleg de şcoală în timpul şi în vremea când chiar se învăţa carte, şase zile pe săptămână, când omul cu cretă şi catalog era serios şi respectat, nu făcea gafe şi compromisuri, nu zvârleau elevii cu biscuiţi şi cu bomboane dup ...