Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lână locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoasă ...

domnişoara-i Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori - ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare - ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă era tot ...

Chiar în momentul scrierii şi, mai ales, în timpul citirii acestui text, consider că s-a umplut paharul şi că a sosit clipa mult aşteptată să-mi mărturisesc/recunosc inutilitatea/stinghereala în Regatul Dacic, să-mi divulg regretul că nu pot a face mai mult şi mai frumos şi mai curat şi mai pur şi mai simplu pentru o circulaţie mai sănătoasă a sângelui în Ţara fără Ştefan cel Mare şi fără Vlad Ţepeş! Chiar a sosit clipa arătării argumentelor pe tavă: mă simt c ...

Atâta blestem şi zadar şi banal,/ atâta cruzime – n-ai unde să stai sau să pleci, a pierit/ chiar sfânta Treime !!!   Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi/ şi tace aiurea, iar domnul Neant hohoteşte stăpân,/ şi-ascute securea să taie sămânţa lui Unu din Veci:/ principiul pe care l-am scris pe pământuri şi ceruri,/ corect,/ cu literă mare !!!   L-am scris şi citit şi-nvăţat...şi l-am dat/ să fie n-aminte, dar fiarele vin şi ucid fără sens/ şi fără cuvin ...

Ţi-am spus de o mie şi una de ori, te-am rugat, te-am învăţat, ţi-am arătat, ţi-am scris în poezie şi în proză, te-am pârât la curtea cu juri, te-am codoşit la icoane şi la popă, te-am ameninţat că te dau afară din spaţiu şi din timp, dar nici de-al naibii n-ai vrut să mă asculţi, să înveţi şi să-i convingi şi pe alţii că am dreptate: „Dacă vrei să ajungi Aici, trebuie să pleci de Acolo numai când partea Cealaltă stă în capătul Cestălalt!”... Te rog, ...

Moto: „moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea”                                            (Gabriel Garcia Marquez)   ascult cum se scutură liniştea-n cer de-atâta uitare, cum tremură sufletul meu efemer, dar ţie nu-ţi pare oleacă de rău şi de trist şi de dor                                    pe urmele mele rămase-n ţărână, să vezi cum cobor                       ...

Da...cred că-i o pedeapsă „meritată” să mi se trimită şi să primesc atâta şi atâta Cer la uşă! N-am să-i rezist! Că-i greu Cerul! Strivitor de greu! Greu de povara Frumuseţii! Aceea, de Atunci! Aceea, care-mi aducea şi-mi lua somnul, care-mi explica Taina levitaţiei şi care mă pregătea provocator pentru primul pas printre părinţii Poeziei, printre prietenii Parnasului, printre cele Vestale căpietoare, dar şi nimicitoare deopotrivă! Da...cred că-i cea mai dreaptă os ...

pe limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire – căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! eu am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte – miroase a tot ce a pus dumnezeu/ în turtele coapte!   sunt grâu, şi mi-i bine, şi rău, şi mi-i cum/ îţi este şi ţie în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-adună în glie ...

Da...a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi să te stingă toţi? Şi să te ignore toţi?...Lumină de lumânare! Lumină de carte! Şi de fulger! Şi de gând! Şi de visare! Şi de mamă! Şi de tată!...Lumina unui băţ de chibrit, noaptea, în mijlocul pădurii, iarn ...

tu vezi şi auzi foarte bine/ ce rău şi urât e afară – deschide-i, primeşte-l în casă,/ ai milă...că poate să piară   ştii cine-i...tu ştii, nu se poate/ să nu-l fi visat, nu se poate să nu-l fi citit, nu se poate/ să nu-l fi iubit, nu se poate să nu-l fi băut ca pe-o apă,/ să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă, să nu-l fi râvnit ca pe-o steauă/ mai naltă, mai lungă, mai scurtă   e primul din care se rupe/ bucată mai mică, mai mare – e primul pe drumul durerii,/ e ...