Am treabă cu el. Importantă. Vreau să-mi dea două găuri. Dar nu poate. Cică-i ocupat. Se duce la mort. La un mort masculin. Care s-a stins aşa, pur şi simplu, de moarte bună. N-a suferit deloc. Mai degrabă l-a durut viaţa. Viaţa tuturor din jur l-a durut. Că pentru ei a muncit. Şi, când să trăiască (şi el) din pensie, a dat colţul. Şi nu era plictisit. Nu se săturase de trăit, cum se spune pe la noi. Chiar se pregătea s-o ducă până la capătul celălalt, da' Jupâneasa ...

Moto: "Lumea se bazează pe şarlatanie, iar viaţa este o iluzie. Şi sufletul este tot o iluzie. Trebuie doar să te pricepi a deosebi iluziile plăcute de cele neplăcute" - (Henryk Sienkiewicz)şi chiar femei blindate am învins şi le-am rugat să fie mai atente când aventura bate noaptea-n geamuri şi le (se)duce-n taină şi-n legende !!! şi chiar am plâns, şi chiar şi ele-au plâns torenţial, cu piatră, în tornade, şi-am fulgerat în beznă, să vedem cum se ridică - TOTUL - cu ...

Mai dorm niţel! Fiindcă, vorba aia, degeaba mă salt cu noapte la cap şi cu ziuă la glezne, degeaba mă ridic pe oase la cântatul porumbacului haiduc, dacă nu-s bun de nimic, dacă plec şi risc să adorm în timpul mersului, nu? Sigur că da! Nu strică oleacă de somn profund, fără visuri! Somnul scuză mijloacele, linişteşte/ organizează fizicul şi chimicul omenesc, dar aşează şi gărgăunii pe linia de start, pune şi imaginaţia pe calea cea dreaptă, deşi cărarea spre Deal ...

Moto: "Lumea se bazează pe şarlatanie, iar viaţa este o iluzie. Şi sufletul este tot o iluzie. Trebuie doar să te pricepi a deosebi iluziile plăcute de cele neplăcute" (Henryk Sienkiewicz) frumoase, fantomatice şi lungi, cu dinadins şi dor să mă cuprindă, aşa, să nu mi-ajungă niciodată - lacom naiv şi simplu crai de ghindă - fiindc-am smuls iubirii şi am pus idei pătrate în cutii rotunde, am dat cu vânt mereu în timpul morii care sfărâmă tot şi mă ascunde !!! şi-am s ...

Unii spun că era foarte bine: oamenii umblau din scofală în scofală şi fluierau de bucurie când vremurile purtau Coroană Regală! Alţii spun că era foarte rău: doar sărăcie lucie, sărăcie fără măsură...chiar şi puricii aveau păduchi...şi păduchii umblau cu paiul în gură! Unii spun că-i foarte bine în Republica noastră Transcendentală când profesorii se dezintegrează la stână şi ciobanii predau bâta la şcoală! Alţii spun că-i foarte rău: oamenii umblă din p ...

de-un timp ne/tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul ne/mărginit şi gratis al întâmplării sale – aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca ne/păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca ne/simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-mi spune că regina-i de-ajuns cu mat...la rege !!!   de-un timp ne/tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi întâmpină regina cu vorbe triumfale, care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţii, care- ...

Doamna mea ne(mai)văzută Livadă, te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am scris de mult! Nu ţi-am mai scris nu fiindcă nu mai am cerneală sau cretă sau creion sau maculator sau ţărnă pe jos sau omăt în grădină, ci fiindcă mi-a fost ruşine! E uşor de presupus şi la fel de uşor de înţeles de ce-mi este aşa de ruşine! Cum să nu-mi crape obrazul când ştiu şi ştii că m-ai prins la borcanul cu dulceaţă de gutui? şi cum mâncam cu lăcomie...şi mai puneam şi-n buzuna ...

eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant – când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de diamant şi alte pietre nestemate până când voi învăţa ce se petrece-ntr-un deşert al meu, al tău, al lui şi-al ei, păgân ori sfânt, unde (se) pierd (chiar) şi cei care (nu se) pierd   eu am ajuns la capătul dinspre atât, cât (i)-a fost scris trupului-sufletului meu – nu-i rău, nu-i trist, nu-i imposibil, nu-i ur ...

Sigur că da! Părinţi de şcolari şi şcolari de părinţi, dar şi profesori responsabili şi respectatori la Catedra, pe Câmpia şi în Altarul Limbii Române – adicătelea  împătimiţi ai Literaturii – vor să asculte şi să primească bine/vorbirea semenilor într-ale Artei Cuvântului! Drept pentru care, fiecare – straşnic dotat/înarmat cu însuşiri de învăţăcel, bibliotecar, dascăl, consilier de taină metaforică, ziarist ori scriitor – îşi grăbeşte Pasul şi S ...

draga mea fântână părăsită, ciutură cu lemnul putrezit – astăzi am să vin la dumneavoastră: două triste fără infinit !!!   am să vin şi am să stau oleacă, din foşnirea salciei s-ascult cum şi maica mea şi cum şi tata au venit...şi ei...la voi...demult !!!   am s-ascult încet, vro două vrăbii care-şi fac – în trupul tău – cuibar, am să tac şi-am să mă uit la pietre cum aşteaptă apa în zadar !!!   n-am să pot să zic multe cuvinte, să mă rog de apă a ...