Pe drumul de centură ce duce-n Combinat venea siderurgistul gândind anticipat: „până ajung acasă o să-mi îngheţe maiul, nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră... şi-apoi mă va trimite la sfeclă furajeră”!   Vene scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară şi tremura în haina-i Ăla/in De/doc, uşoară... păşea încet, nesigur, abia ducându-şi greul – făcuse o antenă, să vadă Chişinăul – şi-n ochii lui a ...

Cunosc o femeie-iuşcă/ – are cam treizeci de kile bruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie... şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună, se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimie!E-o scumpete...e o lungă/ pe divanul meu culcată, e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n glie, şi ţi-admiră hărnicia/ pe tarlaua cultivată cu ideea lui moş Creangă-n/ relatarea cea hazlie!Ce sublimă arătare/ mi-i pupilă...şi mi-i dată şi nurlie şi aievea/ ca să ...

Da, eu am mai fost Aici, Doamne!... Pe dinafară, această Căsuţă nu mai arată ca Atunci, însă pe dinăuntru-i la fel! Cum spuneam în ziarul de ieri, pe peretele din fund al tindei care desparte două Odăiţe, într-o ramă simplă, văd un Manuscris al meu, din anul 1984!... Doamna Ta îmi face cunoştinţă cu soţul dânsei, şoferul amabil şi aproape octogenar, cred! Acesta se prezintă scurt: "Vasile Botez"... şi continuă clar cu "stai jos, pe scaunul acela, la masa aceea, unde a ...

Las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în uitare,/ pe-o margine de vis, departe, hăt.../ mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur Dumnezeu,/ parcă Vecia lui ar fi de vină! Îngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmează astăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o rază! Mă uit în podul palmei şi nu cred/ că liniile toa ...

Coborâm în staţia de lângă unde a fost Autoservice! Văd, spre şi mai marea mea surprindere, că doamna Ta mă invită/îndrumă către Drumul de Centură! Zău că nu-mi dau sama ce pupăza/naiba se-ntâmplă cu structura mea fizico/sufletească, ori cu aceea ştiinţifico/fantastică, ori cu aceea aeriană/terestră şi navală! Nici un robot nu poate percuta în asemenea hal de supus şi precis! Chiar şi un automat e mai prudent, mai face "gât", mai refuză, mai piuie, mai trânteşte ...

Iluziile toate au murit/ - nici de exemplu n-a rămas vro una - le-am îngropat pe toate lângă schit,/ chiar unde le-am iubit întotdeauna! Pe toate le-am iubit la fel de mult,/ le-am aşteptat oricând şi-oricum pe toate - şi-acum le mai visez şi le ascult/ trăindu-şi moartea în singurătate! Şi-acum parcă le văd cum vin şi râd/ aproape, mai aproape, mai aproape - nimica nu-i zadarnic, nu-i urât:/ eu sunt un rob şi ele-s nişte roabe care se duc în fiecare zi/ după porunci ...

Da, sigur că da... doamna Ta începe să se plieze, să se replieze, să-mi descopere şi să-mi acopere Vulnerabilitatea şi Naivitatea! Se observă tocmai de Acolo, din "Domeniul Înalt al Geometriei", vorba poetului Ion Barbu, cum această Stranie şi Autentică doamnă Paralelă cu Modernitatea, dar atinsă de Morbul Imediateţii, vrea să fie prima care mă poartă şi mă arată prin Târg şi pe la Moară, prima care Divulgă şi culege Fructele unui Secret rostit şi scris de Eminescu, ...

(!) sigur că da, sunt cel mai fericit din partea de Sud a Moldovei de Nord, şi Retur, pot să mă laud că O Duc bine, chiar greţos de bine, iar ea, cea pe care O Duc, îmi mulţumeşte-n fiecare secundă cu-n zâmbet pur, chiar greţos de pur şi chiar greţos de simplu, iar eu, cel care O Duce, îi fredonez "foaie verde mărăcine, dă, Mamă, cu biciu-n mine" ş. c. l. ş. a. m. d. - şi ne uităm cum Poetul (cel înflăcărat şi sătul de Glorie şi de Aplauze şi de Neghină) Pogoară p ...

(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost dat să văd/ printre iluzii muribunde (!) (!) a zis că vine într-o zi.../ şi a venit de nu ştiu când, şi a venit de nu ştiu unde,/ şi nu ştiu cum de-a mai venit, şi m-a găsit în locul meu,/ într-un cuvân ...

O rog pe doamna Ta să ia loc pe scaunul de la biroul meu! E total nedumerită! O rog pe doamna Ta să deschidă computerul! Îl deschide! E tot nedumerită! O rog pe doamna Ta să deschidă fişierul cu numele meu! Tace şi-l face! Parcă-i un automat de sex opus! Văd că se pricepe! O rog să deschidă o pagină nouă! O face şi p-asta! Şi o rog să scrie/tasteze în locul meu... după dictarea mea! Aşa, să-i piară îndoiala din cutia cu creier! Şi iată ce-i dictez! "Doamna Ta, zi bun� ...