"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative... şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să aveţi? Sau pentru că nu ştiţi să aveţi? Dacă răspunderea unui şef aşa de mare este limitată, de ce instituţiile pe care le aveţi sub talpă nu-şi fac treaba? Ori nici dumnealor, instituţiile, n-au prerogative? Ori şi ele sunt limitate? Chiar nu se vede că tot felul de automobile ocupă trotuarul? Ori trotuarul nu mai este destinat pietonilor, şi încă nu se ştie? Pe zebră, trecătorul nu mai este sigur. Dar să nu i se respecte nici dreptul la trotuar, parcă prea miroase a nesimţire generală. Nu mai zic de cele parcate aiurea pe carosabil!... Spuneţi, domnule Calomfir, dacă sunteţi amabil şi instruit, cine mă/ne apără de nesimţirea/violenţa celor care parchează pe trotuar? Nu-i zi să nu fac slalom printre fierul vechi sau nou oprit pe locul de mers al muritorilor de rând. Şi, mai abitir, unii chiar mă claxonează să le fac loc să-şi pună limuzina pe trotuar. În iarna trecută, după ce că deszăpezirea se face de mântuială prin cartiere, un gealat mă claxonează nervos, umplut cu mânie, să mă dau la o parte de pe trotuar, că vrea să-şi parcheze minunea. Desigur, încerc să-i amintesc despre drepturile pietonului, însă individul îmi zvârle sângeros: "du-te bă-n crucea lui mă-ta, că-ţi trag una, de îngheţi!"... (se înţelege, domnule şef al cetăţii, că măgădăul a folosit alte cuvinte în loc de cruce şi trag!)... Prin urmare, vă rog să-mi răspundeţi: cine mă apără de aceşti imbecili tatuaţi şi tunşi chilug, aşa, să pară mai fioroşi, mai importanţi, mai unşi cu toate alifiile puse la îndemână prin complicitatea tacită a celor care nu vor să vadă? Cine-i pune sub lege pe cretinii care parchează în intersecţii, în căile de acces şi chiar pe locurile unde scrie clar că parcarea-i interzisă? De ce poliţiştii trec pe lângă aceste evidenţe, însă nu aplică legea? Ştiu, se poate invoca lipsa spaţiului de parcare, dar asta-i o premiză falsă. Cine are automobil, să-l parcheze corespunzător, în afara cetăţii, sub cetate, în aer... nu să se creeze ideea că pietonul nu face nici doi bani. Nu sunt locuri de parcare? Să se construiască parcări, nu să se cheltuiască banii publici pe spectacole şi festivaluri cu scrumbii, fâsâieli, chiciuri şi tâmpiţi! Să-i spun vecinului să nu mai pună maşina pe trotuar? N-am curaj. Ăsta-i sărit şi-mi dă-n cap!"... (Stai niţel!)
Harababură şi Complicitate (IV) Scris de Ion Zimbru
