Îmi umblă prin creier momentul/ sublim, de la prima muşcare, atunci, pe imaşul cu greieri,/ cu vaci şi viţei la-ntâmplare, când viaţa-mi părea bagatelă/ şi floare de câmp la ureche, când mintea-mi fugea prin coclauri,/ ca vaca muşcată de streche! Îmi umblă şi-mi face aleanuri/ şi pofte mai dulci, mai amare... şi-aş vrea să mă-ntorc în poghiazuri/ fiindcă râvnesc re-muşcare! Aş vrea să te-ntorci (deodată/ cu mine) şi tu, vinovato de prima muşcare sublimă,/ pe ca ...

Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în jur, ...

Ce plop înalt!... (dacă mă sui în el,/ ajung la cer, buimac şi mititel!)... E cerul unu! - strigi din urma mea - / mai ai de mers în sus şi-ncă ceva!/ Şi-ncă ceva... (şi dau de cerul doi.../ abia mai văd cărarea înapoi!).../ La cerul trei, încep să mă îngrop!.../ (ce plop fără sfârşit, mamă, ce plop!)/ La cerul patru, nu te mai aud!.../ (sunt singur, fără nord şi fără sud!) Încă un pas... şi-ajung la cerul cinci.../ începe zero...(doamne, câţi paingi/ şi cât p ...

Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian, nici nu mă ating de borşul cu fasole lăsat de tanti Maria în odaie, pe masa de-o persoană. Şi nu mă ating nici de paharul cu vin de poamă lăuruscă, lăsat de nea Ion lângă castronul cu borş. ...

Toată viaţa ai scris şi ai dat lucrare scrisă la scriere, adică la scrierile scriitorilor pe care i-ai citit, însă niciodată nu ai putut să treci pragul clasei următoare, şi niciodată n-ai aflat de ce se sinucid cei care se sinucid, şi de ce trăiesc mult cei care nu vor să trăiască mult, şi cât de ne/întâmplătoare poate fi şi viaţa şi moartea pe care eu nu le ascult cum le asculţi tu şi spui "da" când trebuie să spui "da", şi spui "nu" când trebuie să spui "nu", � ...

Sigur că da! îmi sfârâie ochii şi călcâiele după Florica din colţ! din colţul de jos al străzii Spătarului, exact unde asta dă-n Columb, casa din stânga! sunt lulea după ea, cum se zice! o iubesc romantic! o ador tare! gândul la ea m-a făcut să arăt ca un ţâr! nu mai mănânc aproape nimic! doar covrigi din ăia cu foarte mică rază de acţiune! şi iaurt din ăla în borcane mititele! că mi-a spus un doctor de inimă să nu fac abuzuri de nimic, dar el habar n-are că eu ...

mai mult ca sigur, vine dinspre partea de sud a moldovei de nord şi-mi bate la poartă şi-mi spune că trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă gătesc şi să iscălesc primul acord cu direcţia şi sensul ultimului drum fără de care nu se poate nădăjdui şi descoperi şi trăi nici măcar o clipă de eternitate! mai mult ca sigur, vine dinspre partea de nord a moldovei de sud şi-mi bate la poartă şi-mi spune că nu trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă gătesc ş ...

Astăzi se întâmplă cea de-a patra întâlnire a mecanicilor care mai sunt în timpul vieţii şi care au condus locomotiva clasică/celebră, acum aşezată pentru odihnă veşnică, precum o Statuie a Ostenelii, în faţa Gării CFR din Galaţi! Sigur că da! Evenimentul anual este organizat/dirijat de Mihai Ariton şi Dumitru Ivan, foşti conducători destoinici ai locomotivei care a dus şi a adus atâtea şi atâtea trenuri: trenuri de marfă, trenuri de persoane, trenuri de personalită ...

Sunt chiriaş în casa de pe strada Spătarului 23. Tanti Maria (spălătoreasă harnică la nu ştiu ce fabrică de scos apa din urechi) şi nea Ion (tinichigiu notoriu la nu ştiu ce uzină de băgat apa în urechi) sunt proprietarii odăii în care stau. În odaia asta am un pat de-o persoană masculină, o masă de-o persoană (tot masculină) şi o sobă de-o mie şi una de persoane (indiferent de sex) fără lemne. Proprietarii sunt nişte oameni cumsecade. Nea Ion e un moldovean molcom di ...

(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune, du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune de bucurie pentru clipa/ în care totul va muri (!) (!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare, ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde şi cum, numai tu ştii ce-nseamnă clipa/ aceea, cea fără de care sunt un biet plus pe-o cărăruie,/ pe orice cale ş-orice drum (!) (!) hai, demiurg ...