Sunt surori gemene! Seamănă leit! Greu le poţi deosebi! Când te uiţi la una sau pui mâna pe ea, niciodată n-ai destul curaj să spui: asta este, sigur nu-i cealaltă! Există concomitent, chiar dacă nu "se văd", chiar dacă nu pot fi "văzute/prinse" împreună! Tot timpul şi tot spaţiul, îşi fac numai „rău” uneia alteia, zic unii! ori îşi fac numai „bine”, zic alţii! Nu ştiu ce cred unii şi alţii că mai înseamnă „rău” sau „bine”, însă, după ultimele � ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...

Te joci cu cercul?!... vezi cât e de greu să nu te pierzi (poetic) în cercare şi să n-auzi o inimă de zmeu cu făt-frumos alături, pe cărare, pe vale ori pe deal, unde mai sunt zile şi nopţi de basm, abandonate atunci, într-o uitare fără fund, când toţi trăiam pentru eternitate?! Aşa, numai aşa mai poţi scăpa din cest loc fix, din ceastă cercuire, din cest punct strâmt şi sec, numai aşa mai poţi stârni adâncul... să te mire cum că trăim din nou, fără păcat, cu ...

Din Rapsodia Românească/ foarte puţin a mai rămas... (nişte slinoşi de peste hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe lung, pe lat, pe frumuseţe,/ pe ochi, pe frunte, pe grumaz)... nu mai auzi nici nai, nici fluier.../ plăteşti cu viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu şmecheri şi car ...

Şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal... secunda-i fiara care te mănâncă! Te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare (cinic) să (te) râdă! Ispititoare-n cest făţarnic joc de-a viaţa şi de-a moartea, se alintă protocolar, se gudură lasciv, îţi face semne dulci din/spre oglindă şi-ţi răsuceşte mintea până când îi pici ...

Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de  alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm! abia mă ţin după zmeul sprinten şi antrenat şi naiv şi obişnuit cu fuga după Făt-frumos şi retur! alergăm corect, frumos, gramatical, să nu ne împiedicăm, să nu ne belim nasurile, să nu ne stea inimile ...

Şi liniştea pogoară pe arcade, pe ziduri, pe ferestre, pe pilaştri... mă caută, s-apropie, mă strigă, poartă strai alb şi are ochi albaştri ca două cioburi tocmai de la cerul care s-a spart de tot, pe îndelete, de la un tunet negreşit, aseară, când a plouat de foame şi de sete! S-apropie întruna şi m-atinge, îi simt eternitatea, mă-mpresoară... şi înţeleg şi cred că sunt al ei, pe dinăuntru şi pe dinafară, pe unde n-a trecut n-atâta viaţă fiindc-a fost continu ...

scriu cu cretă pe zăpadă/ rugăminte către sfântul tot văzduhul se-nfioară/ şi îmi spulberă cuvântul   şi mi-l duce hăt departe/ unde nimeni nu ascultă şi-mi rămâne rugămintea/ pururea necunoscută   şi cu varga pe ţărână/ scriu aceeaşi rugăminte şi o ia şi-o duce vântul/ unde nu mai sunt cuvinte   scriu cu sete pe oglinda/ apei pururea-n mişcare şi-apoi ruga mi se-nalţă/ şi-mi întâmplă-nnourare   şi-apoi plouă şi iar plouă/ şi-apoi ninge şi iar ning ...

Dumnezeule, oare ce fel de mireasă şi-o fi lăsat/zvârlit rochia de nuntă în pădurea asta de lângă drumul care duce la şi aduce de la gară? Şi mă mir!Şi mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: o aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?! şi zmeul se uită şi crede la fel!...Oare cine-o fi adus-o şi a lăsat-o singură, în această pădure fără de sfârşit? zmeul zice că Ileana (Ileana aceea, nu aceasta!) e vinovată, că nu trebuia să lase mătas ...

Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea face ghiocei, cei mai mulţi şi mai mari şi mai albi şi mai frumoşi şi mai blânzi şi mai negri şi mai ciudaţi ghiocei din lume. Din lumea mea, adică. Dar face şi cele m ...