Emoția colectivă declanșată de noul dezastru seismic din Turcia, dar și de apariția unor cutremure de magnitudine medie în vestul țării, o zonă mai puțin cunoscută din punct de vedere seismic, impune o abordare echilibrată, cu informații pertinente din partea specialiștilor.
În acest sens, am discutat recent cu inspectorul-șef al Inspectoratului Județean în Construcții, Mihai Oprică, inclusiv despre specificul imobiliar al Galațiului, dar și despre aspecte ce țin de responsabilitatea celor care proiectează, pun în practică și verifică proiectele imobiliare din județ.
- Pe traseul predefinit al realizării unui imobil, începând cu faza de proiectare, până la darea în folosință și utilizarea clădirii, care sunt responsabilii de siguranța acesteia? Cine răspunde pe parcursul acestor etape?
- Responsabilitățile sunt prevăzute de Legea 10, a calității în construcții. În etapa de proiectare, e foarte clar ce calificare trebui să ai pentru a face acest lucru, singura lacună fiind legată de faptul că nu există o vechime minimă necesară. Oricum, aceste proiecte sunt verificate de persoane atestate de Ministerul Lucrărilor Publice și care răspund solidar cu proiectantul. După emiterea autorizației de construire, în etapa de execuție există în mod obligatoriu personal atestat de Inspectoratul de Stat în Construcții, mai exact responsabili tehnici cu execuția pe specialități și care fac parte din portofoliul executantului lucrărilor, atunci când discutăm de investiții de anvergură. Alt personaj atestat este dirigintele de șantier, acesta din urmă fiind un reprezentant al investitorului. Ulterior, în etapa de recepție sunt angrenate toate persoanele despre care am vorbit și, eventual, Inspecția în Construcții (ISC) și ISU, în funcție de complexitatea lucrării și destinația de utilizare. Aș accentua faptul că, după execuția lucrării, urmărirea comportării în exploatare a construcției este foarte importantă. Lucrările au garanție, fără doar și poate, dar beneficiarul trebuie să desfășoare permanent această activitate, aș spune anual, aspectul fiind legiferat. În etapa construcției există personal calificat și verificări ale ISC, iar problemele apar după recepție. Această activitate se face, din păcate, sporadic și problemele se agravează. Revenind la întreg circuitul descris, la final, la recepție se predă beneficiarului cartea tehnică a construcției, cu un capitol distinct rezervat urmăririi în exploatare. Însă, majoritatea blocurilor din domeniul privat nu au această carte tehnică. Vorbim despre ce s-a construit înainte de 1989. Ulterior, dacă ne raportăm la construcțiile noi, situația este ceva mai bună, dar și numărul acestor imobile executate după Revoluție este mult mai redus.
- În acest context, ce ar trebui să facă o persoană care dorește să se mute într-o altă locuință? Cum se poate convinge că face o alegere bună din punct de vedere al siguranței imobilului?
- Dacă nu există cartea de tehnică, ISC poate dispune reconstituirea acesteia de către un expert autorizat. Din păcate, aceștia sunt foarte puțini în județ și majoritatea cu vârste înaintate. Eu nu pot să recomand decât această expertiză tehnică. Repet, în cazul lucrărilor noi există această carte tehnică, ea poate fi accesată și studiată de cei care doresc să achiziționeze o locuință, iar riscul ca într-un bloc nou să se fi intervenit după recepția lucrărilor este aproape de zero. În alte blocuri, cele construite înainte de 1989, s-au făcut tot felul de năzbâtii în materie de intervenții, tot felul de open space-uri fără nicio justificare și care pot afecta structura de rezistență. Posibilitatea de reacție a noastră este limitată, doar în cazul primirii unei sesizări.
- Păi, cu cine? Am înțeles că mai aveți în organigrama județeană doar cinci oameni...
- Nici nu putem intra pe proprietatea privată. Totuși, prin Serviciul de Disciplină în Construcții al Poliției Locale, la solicitarea noastră și a cetățenilor, se verifică dacă locatarii execută lucrări care necesită autorizație. Legea spune că asociația de proprietari are niște obligații, se fixează un termen pentru proprietar care trebuie să permită verificarea a ceea ce s-a petrecut în imobil.
- În spațiul public există informații conform cărora ISU Galați are în monitorizare, la nivel județean, un număr de 37.000 de imobile cu risc seismic. Dvs. cum interpretați aceste cifre?
- Noi nu le deținem. Ele se află la ISU și la Consiliul Județean, datele fiind centralizate în baza datelor de la primării. Noi facem parte din comisiile care analizează situația imobilelor aflate într-o stare avansată de degradare și dispunem expertizarea. În urma expertizei, dispunem dacă imobilul mai poate fi utilizat. Aș menționa că, în cazul clasei de risc seismic II, nu se mai pot face intervenții asupra imobilului, iar la risc seismic I ar trebui să nu se mai desfășoare nicio activitate. Pe de altă parte, criza de experți este fabuloasă. După zeci de ani, ministrul Dezvoltării a început o campanie de relaxare a atestării acestora cu câteva sesiuni de examene. Nu este suficient, mai ales că discutăm de vârful profesionalismului în domeniul construcțiilor, dar este un început. La Gorj, ca o paranteză, au fost aduși doi profesori universitari din București pentru a ajuta. Altfel, dacă vorbim despre disciplina în urbanism, la nivel de municipii, Galați și Tecuci, dacă vreți, există personal calificat care își face treaba în mod responsabil. În schimb, în comune nu și nici nu se verifică concret pe teren ce se pune în practică. Astfel, până la data de 1 ianuarie 2025 toate clădirile publice, începând cu școlile și spitalele, trebuie supuse unor expertize tehnice, conform Legii 212/2022.
- Cum ar trebui să ne raportăm la imobilele mai vechi, construite după cutremurul din 1977, în comparație cu cele noi, unele ridicate chiar pe Faleza Dunării? Care dintre locatari ar trebui să fie mai liniștiți din punct de vedere al riscului seismic?
- Ambii, din punct de vedere al structurii de rezistență. În România, constructorii și-au făcut treaba cu responsabilitate și nu ne putem compara cu Turcia sub nicio formă în materie de siguranță a construcțiilor. Dacă discutăm de structura geologică a terenului, foarte mulți experți au studiat această zonă a Falezei, aflată la confluența Dunării cu Siretul, unde, în perioada comunistă, s-a evitat construcția. În plus, arhitectura geologică a orașului prezintă foarte multe izvoare și drenaje ce s-au colmatat între timp, urmare construcțiilor, iar primăria face eforturi în prezent să le decolmateze și să întrețină decolmatarea lor. În schimb, eu pot să vă spun că tot ce s-a construit a respectat toate prevederile expertizelor, fiind efectuate foraje și găsite soluții corespunzătoare de fundații. Pe de altă parte, atunci când faci o expertiză geologică găsești o stare de fapt la un anumit moment, lucrurile pot evolua, iar experții ar trebui să reia periodic aceste studii, nu numai pe Faleză. Dar, dacă se iau toate măsurile, inclusiv în ceea ce privește pierderile de apă din subteran și combaterea eroziunii Dunării, mai ales că există și un plan de amenajare a Falezei, lucrurile sunt în regulă.
