Ana Denis Aramă, de aproape 20 de ani la conducerea Casei de Pensii Galaţi. Poveştile de succes ale gălăţencelor

Ana Denis Aramă, de aproape 20 de ani la conducerea Casei de Pensii Galaţi. Poveştile de succes ale gălăţencelor
Evaluaţi acest articol
(55 voturi)

Emană optimism, energie pozitivă şi feminitate. De câte ori am cerut un răspuns legat de domeniul pensiilor, fie el şi referitor la reclamaţii ale unor oameni nemulţumiţi, s-a informat şi a răspuns prompt.

Nu pare croită din acelaşi "material" cu majoritatea directorilor de instituţii pe care-i ştiu. Nu te simţi pe un teren alunecos şi, uneori, te ia prin surprindere sinceritatea ei. Este directoare-adjunctă şi directoare executivă prin concurs la Casa Judeţeană de Pensii de 18 ani. Timp în care partidele s-au perindat la guvernare, iar alţi manageri de la instituţiile publice au fost schimbaţi pe capete. Nu şi Ana Denis Aramă. 

- De când sunteţi directoare a Casei Judeţene de Pensii (CJP) Galaţi şi care a fost parcursul profesional avut până la ocuparea acestei funcţii?

- Am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative la Universitatea "Dunărea de Jos" în 1997, m-am angajat imediat ca economist la AFDJ Galaţi, am lucrat în domeniul bancar, apoi la mai multe firme private la compartimentul Financiar, unde am avut inclusiv postul de contabil-şef. În 2005, am dat examen pentru postul de director-adjunct economic la Casa Judeţeană de Pensii, pe care l-am şi câştigat. Din anul 2009, am trecut cu mandat pe funcţia de director executiv al CJP, iar din 2011, până în prezent, ocup funcţia de director executiv prin concurs.

- O perioadă foarte mare, având în vedere că se ştie că directorii instituţiilor publice sunt, de regulă, schimbaţi de câte ori se schimbă şi partidul de la guvernare. Cum aţi reuşit performanţa să vă menţineţi în funcţie?

- Probabil a contat faptul că ocup un post de funcţionar public, prin concurs este mai greu să fii demis în asemenea condiţii, dar şi pentru că, fără falsă modestie, ar trebui luate în calcul şi calităţile mele de manager. Am făcut şi cursuri de înalt funcţionar public, iar acest lucru a contat. 

- Pe ce v-aţi pus amprenta de când sunteţi directoare a CJP?

- Eu am funcţie de execuţie, deci sunt limitată în ceea ce priveşte politica pensiilor. Dar consider că am motive să fiu mulţumită de modul în care am reuşit să organizez instituţia. Încercăm să mergem pe o digitalizare pornită la nivel naţional, dar şi local. Ne dorim ca, pe viitor, cei care vin să solicite pensionarea să nu mai fie nevoiţi să depună o grămadă de hârtii. Vrem să ajungem la un nivel în care să avem propria noastră bază de date completă, iar oamenii să transmită online o cerere, iar noi să le lucrăm dosarul de pensii în sistem electronic, să le emitem deciziile tot online. Ne dorim să ajungem ca şi ţările din UE, fără să mai punem oamenii pe drumuri după documente, totul să se afle în baza noastră de date. Sunt mulţumită de cum au decurs lucrurile până acum referitor la organizare, dar, bineînţeles, e loc de mai bine, deci vom lucra să devenim mai buni, mai moderni.

- Care au fost cele mai dificile momente prin care aţi trecut de când sunteţi la conducerea Casei de Pensii? Care sunt perioadele care v-au pus la încercare?

- Sunt multe momente dificile pe care le-am trecut fiind în sistem. După cum se ştie, legislaţia în domeniul pensiilor este foarte stufoasă. În funcţie de anul ieşirii la pensie, avem sume diferite pentru oameni cu acelaşi stagiu de cotizare, cu aceeaşi vechime şi aceleaşi condiţii de muncă. Acest lucru s-ar explica prin faptul că o persoană care a ieşit într-un anumit an a fost favorizată de un anumit indice de corecţie, de care însă nu beneficiază alţi seniori care nu au ieşit la pensie tot atunci. Sunt diferenţe la cuantumul pensiei, în funcţie de anul ieşirii la pensie, iar lucrul acesta deranjează fantastic de mult. De aceea, seniorii sunt nemulţumiţi de multitudinea de modificări legislative. Mi-aş dori o legislaţie unitară, care să nu mai aducă aceste discrepanţe între pensii. 

Au fost şi nemulţumiri în rândul salariaţilor legate de salariile care nu sunt foarte mari în acest domeniu. Sunt colegi care se compară cu cei de la Administraţia Financiară. Deşi au acelaşi grad de inspector, cei de la Pensii primesc bani mult mai puţini decât cei de la Administraţia Financiară. Nemulţumirile mai vin şi din faptul că volumul de muncă este foarte mare la noi. Sunt nemulţumiri şi în rândul pensionarilor şi al salariaţilor, prin urmare, aici trebuie să gestionezi lucrurile şi uneori este foarte greu să-i mulţumeşti pe toţi şi să-i lămureşti că nu sunt chestiuni care pot fi rezolvate de director.

- Aveţi timp şi pentru omul Ana Denis Aramă. Sunteţi şi mamă, şi soţie, când şi cum le "răzbiţi" pe toate?

- Am două ajutoare de nădejde, cărora trebuie să le mulţumesc în fiecare zi: mama şi soacra mea. Mă ajută foarte mult. De exemplu, mie nu-mi place deloc să gătesc şi pe partea asta mă ajută enorm. Plus că şi în creşterea şi educaţia copilului meu m-au ajutat foarte mult. Am o fată de 13 ani, care şi ea este un copil minunat şi responsabil. Nu am fost o mămică foarte solicitată din punctul de vedere al temelor. Nu ştiu dacă am lucrat o temă sau două până la 13 ani cu copilul meu. Iar la creşterea ei m-a susţinut foarte mult mama mea. Nu cred că aş fi făcut faţă singură. 

- Înseamnă că vă rămâne timp pentru ceva pasiuni? 

- Da, pasiuni am multe. Îmi place extraordinar de mult gimnastica aerobică, pe care o practic şase zile pe săptămână, măcar o oră pe zi. E ceva pentru sufletul meu, mă ajută şi fizic, dar şi mental. Îmi dă o stare de bine. Îmi plac, de asemenea, şi traseele montane. Vara îmi aloc din concediu o săptămână pentru trasee în munţi de 6-12 ore pe zi. Pe mine natura mă încarcă foarte mult, mă simt fantastic, mă energizează verdele, ciripitul păsărelelor şi murmurul izvoarelor. Muntele îmi încarcă bateriile şi mă ajută să merg mai departe. 

- Planuri de viitor? 

- Domeniul acesta al pensiilor chiar m-a prins. Prima mea dragoste a fost Contabilitatea şi cifrele, analizele economico-financiare. Dar acum m-am reorientat spre pensii, îmi place dinamica legislativă din acest domeniu şi aş vrea să văd seniori fericiţi pe viitor. Adică, mi-ar plăcea o transformare legislativă, care să le aducă pensii care să le permită să fie fericiţi, aşa cum se întâmplă în unele ţări dezvoltate. Să poată merge în vacanţe, în croaziere. Am avut ocazia să cunosc mulţi seniori din ţările dezvoltate şi se vede clar o diferenţă, care doresc să se estompeze.

- La noi se vorbeşte de un colaps al sistemului de pensii. Cum vedeţi posibil ceea ce vă doriţi?

- Eu sper într-o îmbunătăţire a vieţii seniorilor, pe baza unei îmbunătăţiri a situaţiei economice. Eu sper să nu rămânem pe loc şi să fim conştienţi că, având o pensie minimă de 1.125 de lei, e foarte greu să trăieşti. Domeniul pensiilor este într-o continuă dinamică. Şi sunt oameni care chiar doresc să facă ceva în această privinţă.

Citit 15138 ori Ultima modificare Marți, 28 Martie 2023 14:30