În urmă cu fix o lună, agricultorii gălățeni și-au manifestat deschis nemulțumirea față de situația importurilor de cereale din Ucraina.
Cu mic, cu mare, cu sau fără tractoare, aceștia au blocat cele două puncte de trecere a frontierei din județ și au protestat în fața Prefecturii. Între timp, veștile dinspre Bruxelles privind cuantumul final al compensărilor sunt ceva mai bune, însă problemele de fond ale fermierilor gălățeni sunt aceleași.
În acest context, am discutat recent cu Daniel Ciuhureanu, unul dintre organizatorii protestului din aprilie. Absolvent de LVA și profesor de geografie la bază, omul a venit la sediul cotidianului nostru în calitate de purtător de cuvânt al fermierilor din Bădălan, cultivatori de legume, în special de rădăcinoase.
- Aveți o istorie a companiei ”Brateșleg” de peste 10-15 ani. Ce se cultivă acolo, în "baltă", așa cum se spune?
- Între Brateș și Prut sunt undeva la 10.000 de hectare, iar la fosta fermă a partidului sunt 1.000 de hectare pe care se lucrează astăzi. Poate știți, în anii '60 zona a fost introdusă în circuitul agricol, în urma desecărilor. Înainte de Revoluție, se cultiva și cartof, dar și tomate, iar legumele mergeau către fabricile de conserve, care ulterior, încet-încet, s-au închis. Povestea s-a încadrat în tot acel tablou economic marcat, pe de o parte, de dispariția CAER (forma de asigurare a „liberului schimb” între fostele state comuniste - n.r.) și, pe de altă parte, de lipsa pieței de desfacere după închiderea marilor cantine ale muncitorilor şi militarilor. La sfârșitul anilor '90, începutul anilor 2000, se mai cultivau, în toată incinta, doar aproximativ 50 de hectare. Noi am revenit în urmă cu aproape 20 de ani, iar la această dată vorbesc în numele a zece entități economice, grupate în cinci organizații de producători. Cu investiții consistente, inclusiv fonduri europene, pe partea de depozitare, cultivăm 7-800 de hectare, în special rădăcinoase și bulboase - ceapă, morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, ridichi negre și sfeclă roșie, recoltând anual în jur de cel puțin 30.000 de tone. Cred că suntem numărul unu în România în materie de țelină.
- Unde livrați, aveți asigurată desfacerea acestora?
- Cam 70% din toată această producție ajunge la supermarketuri, în toate rețelele. Organizațiile de producători nu s-au concurat și livrăm aproape tot anul, din iunie și până în martie anul următor. Fiecare legumă are propriile cicluri de vegetație, iar România nu va putea niciodată să concureze cu legumele considerate la noi de extrasezon cu alte state cu climă mai caldă. Programul ”Tomata” a permis o dezvoltare a anumitor zone agricole și susține unele familii de legumicultori, dar apare un surplus de producție doar atunci când toată lumea recoltează și cam atât. Revenind, să nu credeți că este o fericire să duci marfa la market pentru că acești mari retaileri fac și protecție socială pe seama producătorilor. Există pretenții fantastice vizavi de calitate, iar în marketuri ar trebui să existe și raioane unde să se poată comercializa și legume diforme, să le spunem așa. În plus, ei vin des cu promoții și tu ești nevoit să vinzi la prețul de cost, fiind vorba de un vicleșug, o tehnică de marketing și statul ar trebui să-și facă datoria să verifice durata promoțiilor. Este adevărat, preiau volume mari de marfă și nu stai cu ea pe stoc, dar oamenii sunt școliți în negocieri și te dărâmă la preț. Vedeți și ce se întâmplă acum în piața laptelui, unde totul se va termina la producători. Ca să nu mai vorbim de retururi... Acolo se reglează, de fapt, piața.
- Numărul muncitorilor s-a redus, odată cu mecanizarea și automatizarea, dar, totuși, de unde vă asigurați forța de muncă?
- Nu mai există excedent de oameni, asta este clar. În primii 5-10 ani, aveam și muncitori din Galați. Toată lumea știe că lucrările din agricultură au caracter sezonier, iar tu trebuie să asiguri locuri de muncă stabile. Investițiile au apărut pe zona de automatizare, dar există și momente când nu se poate fără mâna omului, iar acesta a devenit un factor limitativ. Încă nu suntem în situația să avem nevoie de muncitori extracomunitari, iar frații noștri moldoveni nu vin. Pe de altă parte, statul a intervenit în salarizare. În prezent, la noi un mecanizator ajunge la 4.000 - 5.000 de lei, iar un operator pe sortare-ambalare la 3.500 - 4.000 de lei.
- Cum stați cu irigațiile, într-o zonă în care cred că pânza freatică este ceva mai sus?
- Din păcate, privatizarea Agrogal a însemnat împiedicarea celorlalți fermieri privați în dezvoltarea sistemelor de irigații. Ne-am judecat în zeci de procese și de-abia acum facem primele două proiecte pe măsura 1.2.5. Șansa noastră a fost geografia locului, o zonă joasă, cu multe canale de desecare, iar fermierii au achiziționat motopompe și am irigat direct. Am depășit oarecum momentul, dar foarte importantă este desecarea acestei incinte plate, joase. Asta a rămas în sarcina ANIF și o face ca în anii '60-'70, fără noi investiții. Atenție, tot vorbim de secetă, dar să nu uităm că în luna iunie 2021 a plouat 450 de litri pe metrul pătrat, în condițiile în care media anuală la noi este de 467 de litri. Am pierdut atunci 60-70% din producție...
- Înțeleg, mai nou, că aveți o problemă cu traseul viitoarei centuri mari a Galațiului. Eu știu că lucrurile au fost deja tranșate, nimeni nu va reveni asupra sa, în condițiile costurilor actuale...
- Să fim foarte bine înțeleși. Nu avem nimic împotriva acestei investiții. Dar traseul pare ales la ruletă, nu e nici scurt, nici drept și a rupt niște sole unde s-au investit sute de mii de euro. Cel mai la îndemână pare unul paralel cu o linie de înaltă tensiune sau cu CML Lunca, pe terenul ADS, iar despăgubirile sunt la jumătate de preț. Bun, dacă tot s-a convenit asupra acestui traseu șerpuit, trebuie mai multe traversări, pasarele ca să putem ajungem la ferme, la terenurile cultivate. Pe noi nu ne-a consultat nimeni, totul a fost opac. Noi eram aici.
- În tot acest context complicat, cum vedeți perspectivele legumiculturii din Bădălan?
- Ne avantajează costul mic al apei, iar cultura de țelină va prospera. Însă, la ceapă avem necazuri. Varietatea de primăvară, de la an la an se îmbolnăvește, așa încât, a la longue, cultura de ceapă de primăvară va intra în declin și va fi nevoie de importuri. E vorba și de PH-ul solului, pe lângă boli și dăunători și, cel mai probabil, fermierii vor înlocui ceapa cu cereale sau cu alte culturi. Există logistică, depozite, dar nu văd o dezvoltare pe fresh (legume proaspete, gen tomate, castraveți, salată - n.r.), având în vedere că în județ acest sector este deja abordat și bine pus la punct în zona Tecuci-Matca. Să nu uităm, în plus, că noi avem o oportunitate pe Ucraina, asta dacă o să ne lase și prietenii noștri polonezi...
