Fie că e vorba de secetă sau vijelii, de efectele războiului din Ucraina, de accesul și prețurile pe piețele de desfacere, fermierii gălățeni par a fi prinși într-o continuă "misiune imposibilă". Despre toate acestea și alte subiecte aflate pe agenda fermierilor din regiunea noastră am discutat, în cel mai recent interviu marca "SPOT ON la Viața liberă", cu dl Nelu Costea, directorul general al Direcției pentru Agricultură Județeană (DAJ) Galați.
- Agricultura a trecut prin multe suișuri și coborâșuri în ultima perioadă. Cât de relevant mai este sectorul agricol la nivelul economiei județului Galați?
- Sectorul agricol este un pilon important nu numai în județul Galați, ci și la nivel național; agricultura este elementul-cheie al comunității în sine. Avem nevoie de hrană, tot de aici se dezvoltă multiple activități fie în zootehnie, fie în procesare, ca atare agricultura este un pilon foarte important, indiferent de circumstanțele generale de la un moment sau altul.
Din păcate, într-adevăr, poate că agricultura nu mai are forța de altădată, iar aici vorbim de mai mulți factori, de factorul climatic în primul rând. Ultimii cinci ani au fost foarte capricioși și au creat probleme foarte mari fermierilor, de exemplu prin această secetă necontenită, care a diminuat mult recoltele agricultorilor. Cu alte cuvinte, suntem... la mila Domnului cu aceste precipitații și nevoile stringente ale fermierului de a putea crea și a putea dezvolta o activitate mai complexă în materie de producție.
- Strict pe anul agricol 2023, care au fost principalele provocări?
- Provocările anului 2023 nu au fost foarte diferite de cele ale anului 2022 sau ale perioadei 2020-2021. Repet, vremea capricioasă își pune amprenta, indiferent de voința fermierului de a căuta să aibă o activitate cât mai prosperă, produsele sale să ajungă pe piață. În plus, avem și acest război la graniță, care a afectat în mod direct sau indirect posibilitatea fermierului de a-și vinde produsele la un preț cât de cât convenabil și - de ce nu? - să rămână și cu ceva profit în buzunare, pentru a-și putea duce activitatea economică mai departe. Cum s-au făcut simțite aceste efecte? Dacă vorbim de produsele ”la roata căruței” sau ”la roata tractorului” - cum se mai spune, în 2022, prețul la grâu se ducea undeva la 2 lei/kg în vânzare directă, iar ulterior cei care au făcut depozitare s-au trezit cu surpriza neplăcută de a vinde cerealele la un preț sub media din vară, iar prețurile s-au dus și sub 1,2 lei/kg, lucru ce a fost dezastruos pentru fermierii noștri.
- Nu a fost, cumva, și un orizont de așteptare prea mare, iar prețurile s-au întors împotriva celor care au așteptat prea mult?
- Și da, și nu. Dacă tot discutăm despre aspectul acesta, ne ducem cu analiza mai în spate, în 2021, un alt an foarte secetos. Fermierii au căutat, pe bună dreptate, să fructifice într-un fel sau altul o breșă de condiții mai favorabile pentru a câștiga ceva mai mult și a recupera din pierderile anului anterior.
- Practic a fost și un joc speculativ aici. Există câștigători și perdanți într-o astfel de situație. Care au fost câștigătorii în cazul de față?
- Câștigătorii nici pe departe nu au fost fermierii noștri. Câștigătorii probabil că au fost cei care fac jocurile în prețurile cerealelor - intermediarii, cu alte cuvinte - care iau și duc mai departe aceste produse. Dar nu este vorba numai de asta. Și partea de inputuri a evoluat în detrimentul fermierilor. Să luăm, de exemplu, motorina, combustibilul fără de care nu se poate face agricultură. A plecat de la 4 lei/litru și a ajuns la peste 7 lei/litru. Chiar dacă parte din combustibil este subvenționat - undeva la 1,6 lei/litru, din ultimele discuții pe care le-am avut cu reprezentanții APIA - tot nu ajută atât de mult, încât să compenseze pierderile provocate de această perioadă critică, zic eu, a fermierului român, a celui din Galați, în mod special.
- Dacă este să ne referim la recoltele anului agricol, cum au fost ele?
- Dacă luăm per ansamblu, la culturile păioase a fost un an rezonabil, pentru că recoltele pe hectar au fost mult mai bune, dar ne lovim și aici de această problemă climatică. De fapt, județul Galați este împărțit cumva în trei zone. Avem zona de sud unde se poate iriga și unde se și irigă, iar aici vorbim de cantități și de 5.000 - 8.000 kg/ha boabe. Dacă ne ducem mai în zona de nord, nord-est a județului, zone mai împădurite, pe neirigat s-a ajuns undeva la 3.500 - 4.000 kg/ha. Dar în partea de vest, spre centrul județului, rezultatele au fost dezastruoase. Au fost zone în care fără irigații s-au făcut doar 400-500 kg de porumb la hectar. Vă dați seama ce înseamnă asta pentru fermieri! Prin urmare, deși vorbim de un singur județ, sunt diferențe foarte mari.
- Nu cumva, pe fondul acestor schimbări climatice, apare necesitatea reorientării fermierilor spre un alt tip de abordare? Ce soluții vedeți pentru o agricultură a viitorului în județul Galați?
- Cred că aici e un complex mai amplu. Plecând de la partea de irigații, pe care o avem și din păcate nu o folosim la maxim... Ca să înțelegeți, sunt undeva la patru federații de udători și 62 de UAI-uri (organizații de udători). Din discuțiile cu specialiștii în domeniu, cred că ar trebui să mergem spre o formă mai centralizată, deși poate că pare un paradox... Dar realitatea e că, de-a lungul timpului, au fost alocate sume importante, pe fonduri europene, pentru dezvoltarea sistemului de irigații. Au fost organizații care s-au implicat și au accesat aceste sume de bani, au dezvoltat parte din sistemele de irigație. Din păcate, ele nu au continuitate. Degeaba dezvolt eu în mijlocul județului, dacă cel din stânga sau din dreapta mea nu dezvoltă sistemul de irigații. Nu mă ajută cu absolut nimic!
În acest context, cred că ar fi cel mai bine ca sistemul de irigații să se întoarcă, cumva, pe vechea structură a ANIF și de acolo să plece într-o dezvoltare unitară în județ. Este păcat, pentru că suntem un județ înconjurat de ape, dar și județul cel mai afectat de secetă! Iar în acest context, dintr-o discuție cu directorul de la ANIF, care se implică în dezvoltarea sistemului de irigații din județ, am înțeles că au accesat o sumă importantă de bani pentru a dezvolta acest sistem de irigații. Reușita acestei investiții ar rezolva multe probleme.
- Există anumite segmente pe partea agricolă în care Galațiul a fost mai competitiv decât alte regiuni ale țării? De exemplu, în legumicultură?
- Într-adevăr, județul Galați are două bazine legumicole. Și vorbim aici de bazinul legumicol Matca și zonele limitrofe - cel mai cunoscut, inclusiv la nivel național. Iar aici e de menționat că legumicultura se extinde și în Tecuci, zona Drăgănești, Barcea, Munteni, Corod, Cudalbi și, nu în ultimul rând, Umbrărești, care are o ascensiune fulminantă, am spune - comparativ cu ultimii 2-3 ani - pe legumicultura în zone protejate. Și avem și zona Bădălan, bazin legumicol pe rădăcinoase, un bazin extraordinar de dezvoltat, unde și funcționează o asociație - Brateșleg, bine organizată și structurată și cu rezultate foarte bune pe suprafața cultivată.
- Pe ciclul acesta de producție, cel mai avantajos ar fi ca el să se închidă pe partea de procesare. Cum stă Galațiul din punctul acesta de vedere, are suficiente unități de procesare?
- Dacă ne uităm strict în partea de legumicultură, nu am avea decât în zona Tecuci, fabrica de conserve Contec Foods. Pe acest segment al procesării ar fi poate nevoie de o îmbunătățire a sistemului, pornind poate chiar din zona actului legislativ, astfel încât să se poată genera un cadru de dezvoltare și pe partea aceasta de conservare, nu doar spre partea de ambalare, etichetare și vânzare în stadiu proaspăt. Din păcate, încă suntem deficitari pe acest segment de procesare a legumelor.
- În supermarketuri regăsim produsele din Galați sau sunt aduse din altă parte?
- Pe sezonul legumicol se regăsesc produse gălățene nu doar în supermarketurile din România, ci și din afară. Și aici pot face o referință - au fost eliberate în jur de 980 de certificate de conformitate, din care 700 au fost pentru export legume în stadiu proaspăt. Deci regăsim produsele din Galați în supermarketurile din România și nu numai. Produsele ajung și în piețele tradiționale. Sunt producători pe suprafețe mai mici și chiar dacă ei nu ajung în mod direct către piață, sunt comercianți autorizați care din verificările și inspecțiile făcute în teritoriu, mai ales în piețele din Galați, găsim produse de Matca, Umbrărești, Drăgănești, sunt etichetate și vedem că sunt cu certitudine produse din zona noastră, din județul Galați.
- Au mai apărut și prin alte zone ale țării ”roșii de Matca”, dar care nu prea păreau a fi de pe la noi. Se pot controla astfel de fenomene și proteja ”brandul” produselor din Galați?
- E un subiect foarte sensibil și în mod corect ați ridicat această problemă, referitor la desfacerea produselor autentic autohtone. Din păcate, cel mai des, sunt acele produse din import pe care diverși comercianți le iau, le reetichetează și spun că sunt ”produse de-ale noastre”. Cred că în astfel de situații, inspecțiile de la Direcțiile Agricole și nu numai - sunt și alte forme instituționale de verificare în teritoriu - trebuie să-și facă datoria și să elimine astfel de practici și concurență neloială.
O altă practică mai este că, atunci când apar produsele românești pe piață, deodată ne trezim că sunt chipurile ”infestate” cu cine știe ce substanțe sau că nu mai corespund din nu știu ce punct de vedere. Aici vin și pot să spun că, pe colaborarea pe care o avem cu Direcția Fitosanitară din cadrul ministerului, s-au prelevat zeci de probe pentru analize, la produsele extratimpurii. Și în niciun caz nu am identificat probleme legate de calitatea lor! Și nu numai că produsele din județul Galați sunt de calitate, dar pot să spun cu certitudine că sunt și net superioare celor din import!
- Ați pomenit de verificări, ce fel de activități a avut DAJ Galați în această privință?
- Sunt activități de inspecție unde venim, cum spuneam, în sprijinul consumatorului. Și aici sunt, de exemplu, inspecțiile făcute la marii retaileri. Și nu numai aici, ci și în piețe, menționam anterior de acele speculații cu produse vândute sub altă etichetă. Dar au fost inspecții și pe depozitele de cereale, sunt undeva la 56 de verificări în domeniu. Iar unde a fost cazul au fost lăsate și avertismente, pentru a se corecta activitatea conform cadrului legislativ în vigoare. De asemenea, pe zona vini-viticolă au fost o serie de verificări făcute. S-au dat și aici niște avertismente, dar am avut și un caz mai puțin fericit, al unei firme din Vrancea, unde s-a lăsat cu plângere penală în contextul în care a scos la vânzare, în Galați, un produs neconform. Pornim de la prezumția de nevinovăție, dar dacă cercetările vor confirma constatările noastre, atunci sancțiunile pot merge până la privarea de libertate...
- Pentru a aminti și de partea de zootehnie, aici cum stă Galațiul?
- Stă binișor, deși și aici este această competiție neloială cu mărfuri din exterior. Iată, avem la nivel de județ, complex de porci. Sunt ferme în care cresc suine, dar și ovine. O fermă puternică la nivel de județ, unde cresc bovine pentru lapte și carne, avem și ferme cu găini ouătoare. Deci Galațiul este complex într-un fel sau altul din acest punct de vedere și are ce oferi, spunem noi, pe piețele interne.
- Agricultura este considerată baza mediului rural. Mai este de actualitate acest model? Mai merg tinerii spre zona de agricultură?
- Este! Conform ultimelor statistici pe care le-am studiat, undeva la 40 la sută din forța activă a județului Galați o regăsim în agricultură. Ceea ce înseamnă că încă este un domeniu atractiv. Și mai dau un exemplu: sunt tineri din mediul urban care au venit în zona Matca și nu numai - știu cazuri și în alte comune - care au venit și dezvoltă activități în agricultură, în legumicultură în special, în spații protejate. Și-au înființat 1.000 - 3.000 mp de culturi și cu riscul de a nu fi, poate, pe placul unora sau altora, sunt și tineri care se întorc în mediul rural pentru a dezvolta o activitate în agricultură.
- Cumva, o întoarcere la rădăcini...
- O întoarcere la rădăcini, dar și o sursă de existență, de a câștiga un trai decent alături de familie și de a duce lucrurile mai departe. Pentru că sunt și tineri care vin din familii cu tradiție în domeniul agricol, dar sunt și tineri care n-au practicat niciodată legumicultura, dar au acest curaj de a încerca o astfel de activitate, destul de grea, dar care îți poate aduce multe satisfacții.
- Care ar fi principalele facilități pentru tinerii care vor să (re)descopere agricultura?
- Au fost și sunt în derulare programe prin AFIR, iar aici o măsură bună este aceea privind ”Instalarea tânărului fermier”, unde se alocă undeva până la 50.000 euro - bineînțeles, cu respectarea ghidului de finanțare și responsabilitatea implementării și ducerii la îndeplinire a proiectului, în cei cinci ani. Este o sumă de bani importantă și de un real folos în sprijinul tinerilor fermieri care își înființează aceste exploatații agricole.
- Totuși, în vremurile de azi, pare o ”misiune imposibilă” să demarezi o afacere în agricultură...
- Nu este o ”misiune imposibilă”, dar este într-adevăr mai greu, mult mai greu față de anii precedenți. Vorbim aici de anii 2000 sau de anii '90 - îmi aduc aminte când și eu eram învățăcel și făceam primii pași alături de familie, de părinți, în legumicultură. Nu este imposibil, dar se cere mai multă responsabilitate, mai multă aplicare, mai multă atenție, mai multă cercetare și - de ce nu - să fim tot mai mult aplecați spre partea de tehnologie modernă, pentru a face față concurenței pe piață. Toate aceste elemente trebuie să aducă mai multă competitivitate, pentru a face față ”asaltului” importurilor, care vin uneori la prețuri aproape de dumping...
- Când vă referiți la tehnologie, avem și o forță de muncă pentru astfel de echipamente? Sunt tractoare care seamănă în interior mai mult cu navele spațiale decât cu ideea de tractor care ne venea în minte în anii din urmă.
- În general, tinerii mai ales, au studii, au cunoștințe utile în zona aceasta a tehnologiei sau manipularea tehnologiei respective. Deci nu văd aici un impediment. Într-adevăr, vorbim aici în special de fermierii mari, ei au acele tractoare care sunt ”nave spațiale”, dar au tineri pe care îi formează inclusiv prin programele subvenționate sau plătite de firme. În plus, au salarii destul de generoase. Într-o discuție cu unul dintre marii fermieri - mi-a spus că, da, găsești destul de greu un om să vină pe un asemenea utilaj, dar acolo unde îl găsește, îl formează și acesta rămâne să lucreze în condiții extraordinar de bune. Agricultura este aici la un alt nivel. Este greu, dar din punct de vedere tehnologic, fermierii care au aplicat pentru a accesa fonduri europene în modernizarea fermelor sunt azi la un nivel mult superior.
- Cum se anunță 2024 pentru agricultura gălățeană?
- E destul de greu să facem o previziune, dacă e să ne gândim la modul în care au evoluat 2023 sau 2022 - cu începuturi promițătoare, cu ceva precipitații, dar ne-am trezit și cu tot felul de intemperii. Să sperăm că bunul Dumnezeu ne va ajuta, iar noi, fermierii, vom rămâne ancorați într-o zonă de optimism. Actele legislative vor fi mai aproape de nevoile fermierilor, sunt ferm convins că se vor face pași și în această privință, pentru că Ministerul Agriculturii se implică în această chestiune. Cu bune și rele, agricultura merge înainte. Dar, cum se spune, mai ales că suntem în pragul sărbătorilor, sperăm ca în 2024 cele rele să se spele, cele bune să se adune, iar dorințele fermierilor să se împlinească!
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
