Atâta blestem şi zadar şi banal,/ atâta cruzime -
n-ai unde să stai sau să pleci, a pierit/ chiar sfânta Treime!!!
Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi/ şi tace aiurea,
iar domnul Neant hohoteşte stăpân,/ şi-ascute securea
să taie sămânţa lui Unu din Veci:/ principiul pe care
l-am scris pe pământuri şi ceruri,/ corect,/ cu literă mare!!!
L-am scris şi citit şi-nvăţat... şi l-am dat/ să fie n-aminte,
dar fiarele vin şi ucid fără sens/ şi fără cuvinte!!!
Când totul e-un trist simulacru confuz,/ umplut cu nimicuri,
principiul astâmpără roţile-n ceas:/ tic-tac(uri)... tac-tic(uri)!!!
Şi cine mai poate - oricând şi oricum - / să ierte Păcatul??!! -
mă uit în oglindă: nu-l văd! nu sunt eu!.../ e Altul! e Altul!!!
