Reportaj la urne - Bătrânul şi nimenii care nu se uită la el
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Reportaj la urne - Bătrânul şi nimenii care nu se uită la el
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

"Cu piciorul rupt am venit să votez!" - Tunetul vorbit întrerupe zumzetul din Şcoala nr.28. Alegătorii din Mazepa, a căror foială căpăceşte 24 de procente prezenţă la urne până la ora unu după-amiază, se opresc în loc ca nişte albine speriate de săltatul capacului de stup. O tunică albastră, strălucind de ani şi de ploaie, înveleşte pieptul care a bubuit mai înainte. Pe de-a-ntregul, e cum te-ai fi aşteptat să fie. Un bătrân înalt şi drept, căutându-şi echilibrul între bastonul din mâna dreaptă şi sacoşa-buhai din mâna stângă.

“Le-o ajuns cât au luat!”

Bătrânul e hunedorean la origine. Miner şi, mai apoi, siderurgist, s-a mutat în Galaţi când avea 24 de ani. Acum are 72 de ani, patru şuruburi într-un picior şi încă “oleacă de pensioară”. Îl cheamă Mihai Iftimie şi e sătul de munca de ieri şi de politicienii de azi.

“Am lucrat şi în mină, şi în combinat, şi la IREG. Nu m-am dat la o parte. Am construit fabrici, blocuri. Acum, un zidar nu mai găseşti în ţara asta. Şi celor de sus nu le pasă, nici nu se uită la noi”, tună Iftimie şi doar albinele care zumzăie prin Şcoala nr.28 cu buletinul de vot în mână întorc, curioase, ochii spre el.

“Le-o ajuns cât au luat. Să facă ceva şi pentru ţara asta!” Bătrânul ridică bastonul, ameninţător, spre nimenii care nu se uită la el, la noi. “Nu să curgă lapte şi miere, dar să lase ceva în urma lor. Nu pentru mine vreau. Eu mai am oleacă de pensioară. Dar mă uit la nepoţi. Unul are Facultatea de Drept şi nu are unde lucra. Şi sunt atâţia. Într-o seară, am ieşit de la alimentară cu sacoşa în mână. Aveam acolo un salam, o margarină, pâine. Un tânăr mi-a smuls-o din mână”, zice bătrânul, adunând în fruntea încruntată şi nervi, şi supărare, şi umilinţă, şi înţelegere.

“Dacă tai un copac, pune doi în loc!”

Înţelege că nu e doar vina tânărului fără slujbă că i-a furat sacoşa cu mâncare. Şi mai înţelege că singura lui putere în faţa celor cu adevărat vinovaţi este votul. “De fiecare dată votez. Am sunat la ţară, la rude, şi le-am spus «Mergeţi la vot! Orientaţi-vă bine!»”. Aşa înţelege el, Mihai Iftimie.

“Eu sunt conştient. Dar să fie şi cei de sus conştienţi! Tata avea o vorbă. «Dacă tai un copac, pune doi în loc!»”. Mai ridică o dată bastonul în aer, îl înfige în podea şi se alătură, şontâc-şontâc, procesiunii de albine cu drept de vot din Şcoala nr.28.

Citit 9677 ori Ultima modificare Duminică, 09 Decembrie 2012 21:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.