* Tâlharii şi bătăuşii nu îşi mai fac de cap atât de mult ca în alţi ani * Evaziunea fiscală a explodat, iar afacerile cu pâine au devenit aproape la fel de negre precum cele cu droguri
Cât de sigur este acum Galaţiul? Au motive oamenii să se teamă a mai ieşi noaptea din casă?
Pot spune că nu, pentru că ne-am concentrat masiv pentru prevenirea faptelor cu impact major asupra siguranţei fizice şi psihice a cetăţeanului şi asta s-a văzut clar. Am acţionat mai ales pe linia confiscării de arme albe. E vorba de specificul judeţului, foarte greu din punct de vedere judiciar. Trăim într-un judeţ în care se poartă bâta şi cuţitul. Avem de exemplu creşteri la vătămări corporale grave, dar scăderi la loviri şi alte violenţe.
Au fost anul acesta şi câteva omoruri comise în stradă. Ar fi putut fi prevenite?
Din păcate, anul acesta, în primele nouă luni am avut trei omoruri în stradă, toate cu autori cunoscuţi. Omorurile au avut loc între persoane care se cunoşteau. Luăm ca exemplu un omor petrecut pe o stradă din Micro 19. Ei se bătuseră în cartier cu trei zile înainte pentru motive nesemnificative, schimburi de replici. Cel bătut a venit apoi cu încă doi şi l-au bătut pe celălalt. L-a lovit cu o bâtă în zona capului, a stat vreo săptămână în comă şi a murit. Sunt fapte care nu au la baze acţiunile unor grupări organizate, găşti de cartier, care să poată fi prevenite prin acţiunile noastre.
Dacă tot a venit vorba de răzbunări, îşi mai fac simţită prezenţa grupările de cartier?
Nu mai sunt grupuri infracţionale în oraş, oricât ar zice unii şi alţii. Au fost cazuri când am scos toată poliţia municipiului în stradă când am avut informaţii că unii şi alţii care se pretind a fi locotenenţii unor foste personaje ar fi vrut să se bată de la chestiuni relativ minore, fără potenţial de a degenera pe termen lung, dar care ar fi putut avea consecinţe grave. Odată prevenit un asemenea incident s-a prevenit şi producerea unor evenimente nedorite.
Cum s-ar explica reducerea, per ansablu, a gradului de pericol stradal?
Explicaţia scăderii ar fi o prezenţă sporită în stradă, pentru că acum am dublat patrulele cu Poliţia Locală şi se vede, indiferent de pregătirea lor, dar şi acţiunile pe care le facem pe linie de violenţă. Dacă noi îi găsim cu cuţite, putem preveni fapte foarte grave. Odată că le confiscăm, iar în al doilea rând ei automat intră în baza de date prin dosarele penale şi nu mai riscă. Aceste acţiuni sunt mai importante decât pare. Dacă nu le facem, scade gradul de siguranţă, creşte numărul de fapte şi implicit numărul de dosare. 1200 de poliţişti cât sunt în judeţul Galaţi par mulţi la prima vedere, dar luat pe structuri, sunt puţini, iar numărul de dosare pe cap de poliţist devine astfel foarte greu de gestionat.
Aţi făcut în ultima vreme multe controale pe linia legalităţii din domeniul morărit şi panificaţie. Cât de ”albă” e pâinea pe care o mâncăm?
Ultimul control l-am făcut vineri, când am verificat vreo patru fabrici şi circa 60 de magazine. E un domeniu unde se face foarte uşor evaziune, chiar dacă aparent la un control, îi depistezi cu sume mici. Adunate aceste sume ajung la sume colosale, dar trebuie dovedit faptul că nu sunt evidenţiate în contabilitate. Acum e şi mai greu, pentru că nu putem singuri. Trebuie să vină Finanţele, iar Garda Financiară s-a reformat. Totul se face din facturi şi organele fiscale ar trebui în primul rând să fie alături de noi la aceste controale. Este foarte greu de documentat evaziunea în domeniul panificaţiei. Câştigurile, la negru, ale unei fabrici de pâine, sunt mai mari decât din vânzarea de cocaină. Am avut semnale în zona unor magazine care nu voiau să mai cumpere cu factură, pentru că aveau distribuitori care le dădeau fără factură!
Cât de tare credeţi ca va afecta reformarea Gărzii Financiare munca de constatare a infracţiunilor economice?
De la începutul anului a fost bine, pentru că am avut creşteri pe infracţiuni economice constatate, adică trimise în judecată, cu 17,59 la sută. La fel şi pe linia evaziunii fiscale, unde numărul constatărilor a crescut cu 138 la sută. Avem 1.321 de dosare şi suntem pe locul doi în ţară, dar odată cu reformarea Gărzii Financiare va fi greu să mai muncim la sesizări. Acum lucrăm ca să scoatem dosarele: sechestru, trimitere în judecată, etc. Este foarte greu, pentru că un poliţist de la Economic are în medie 80 de dosare şi sunt 26 de lucrători. Pentru o muncă calificată e puţin.
Anul trecut, locuinţele gălăţenilor au fost intens vânate de hoţi. Cum e anul acesta?
Au scăzut furturile din locuinţe, dar au crescut cele din autoturisme. Ca o particularitate, furturile de auto pe leasing au cunoscut o creştere cu 40 de sută pe infracţiuni constatate. Pe de altă parte pot spune că ne confruntăm cu foarte multe furturi mărunte, care încarcă artificial atât infracţionalitatea sesizată, deci volumul de muncă, cât şi statisticile. Este vorba despre furturile mărunte de pe rafturile magazinelor de genul un spray, o brânză topită, sau cele din Combinat. Pentru o ţeavă metalică să spunem descoperită în sacoşa unui angajat la poartă şi pentru care noi suntem sesizaţi, este un volum de muncă considerabil, iar finalitatea e minimă, în sensul că respectivul primeşte doar o sancţiune disciplinară, iar pe linie penală este scos de sub urmărire pentru că prejudiciul este foarte de mic. Dar există acel volum de hârtii şi cercetări care trebuiesc făcute, care cad fix în sarcina poliţiştilor. Avem creşteri pe această linie cu 22 la sută.
Este populaţia mai educată când vine vorba de a preveni? Care este efectul real al campaniilor cu rol strict preventiv derulate pentru cetăţeni?
Meritul adevărat al activităţilor preventive, campaniilor, se vede cu adevărat în şcoli. Copiii sunt receptivi. În rest, în rândul populaţiei, indiferent că e pe stradă, la asociaţii de proprietari sau cu alte grupuri ţintă, rezultatele sunt destul de slabe, în sensul că oamenii nu prea învaţă din ele. Exemplu stau înşelăciunile prin metodele ”Accidentul” şi ”Premiul”, care au făcut foarte multe victime şi au produs prejudicii extrem de mari. Le spui, le oferi sfaturi, îi înveţi ce să facă când primesc astfel de telefoane, şi tot ajung aici şi fac plângere, pentru că iau plasă şi îşi dau seama după ce dau banii. Dovada e că am avut recent un deţinut din penitenciar într-unul din dosarele de înşelăciune care reuşise să-şi cumpere Audi A4 cu banii câştigaţi. Nu ştiu ce mai poate fi spus aici.
