Au murit nouă oameni, sute de gospodari au rămas fără case şi mii de fermieri au înregistrat pagube totale de vreo 50 de milioane de euro, la nivel de judeţ, la inundaţiile de pe 11 şi 12 septembrie. Orice ar spune autorităţile în acest moment, de vină pentru tragedii, dezastre şi pentru pierderile suferite nu au fost nici ploaia şi nici pâraiele umflate. Vinovatul principal este statul român, cu instituţiile sale, prin intermediul cărora nu s-a mai investit de mulţi ani niciun leu în amenajările de îmbunătăţiri funciare pentru combaterea eroziunii solului şi limitarea efectelor inundaţiilor şi viiturilor. Rolul principal de a demara investiţiile, la nivel local, este al Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Din păcate, directorul filialei gălăţene a ANIF nu doreşte să ne răspundă la telefon.
Specialistul în îmbunătăţiri funciare ing. Mihai Stroilă ne-a explicat cum ar trebui să fie acest sistem de lucrări de îmbunătăţiri funciare în judeţ, astfel încât oamenii să nu mai moară la inundaţii şi să nu mai fie nevoiţi să-şi lase casele şi culturile pradă apelor.
- Domnule inginer, cum ajută lucrările de îmbunătăţiri funciare la evitarea efectelor inundaţiilor şi viiturilor?
- Chiar dacă mulţi oameni nu cunosc fenomenul, îmbunătăţiri funciare nu se numesc doar lucrările care ţin de sistemul de irigaţii. Este adevărat, irigaţiile sunt activităţile cu efectele vizibile pe termenul cel mai scurt. Investeşti, uzi şi obţii recoltă mai bună. Dar numai cu irigaţiile, după cum se vede acum, nu putem spune că se rezolvă problemele din agricultură şi din mediul rural. Trebuie făcute investiţii serioase în lucrările de combatere a eroziunii solului (CES). Ultimele astfel de investiţii, la nivelul la care se mai putea lucra, s-au mai făcut prin 2005. Dar lucrări de mari dimensiuni, la nivelul nevoilor judeţului, nu se mai fac.
- Ce sunt aceste lucrări? Cum arată? Cum ne dăm seama, noi, nespecialiştii, dacă ele s-au făcut sau nu?
- Vorbim, spre exemplu, despre crearea agroteraselor - o formă de lucrare care se poate vedea. Sunt, bineînţeles şi alte lucrări specifice, pe care trebuie să le facă specialiştii. Sigur că şi fermierii pot ajuta la combaterea eroziunii solului, dacă ară pe curba de nivel. Nu în susul sau în josul unui versant, astfel încât apa să aibă deja şanţ de scurgere! Mai vorbim aici şi despre lucrări de colectare a apelor de pe versanţi şi canale de scurgere, care să ducă apa acumulată spre cursurile aşa numiţilor emisari, cum sunt Lozova, Valea Chinejei sau Tecucelul.
- Mai avem, în acest moment, astfel de lucrări care să-şi îndeplinească încă rolul, în judeţ?
- Suprafaţa totală amenajată cu astfel de lucrări a fost, în anii '90, de 160.000 de hectare. Acum mai avem un grup compact de circa 60 de hectare, în zona Târgu Bujor. În rest, totul a fost lăsat în paragină, deşi nu ar fi trebuit să se întâmple aşa. Toate acele lucrări aveau rolul lor bine stabilit. Nu fuseseră făcute degeaba.
- Ar costa mult să refacem lucrările care s-au distrus?
- Ultima evaluare întocmită la nivelul judeţului Galaţi de care am eu cunoştinţă este cea din 2006. La acel moment, costurile se ridicau la 800 de milioane de dolari. Sunt lucrări scumpe, fără doar şi poate. Dar nu spune nimeni că trebuie să le facem pe toate în acelaşi timp. Însă de undeva trebuie să începem.
- De unde să începem, deci? Cine şi ce să facă?
- Avem deja studii în acest sens care pot fi folosite. Cei care ar trebui să ia iniţiativă sunt membrii Consiliului Judeţului şi cei ai consiliilor locale din judeţ. Evident, un rol important îl are aici şi mediul privat. Soluţia, după părerea mea, este să atragem finanţare europeană pentru a realiza aceste lucrări. Iar dacă nu putem obţine toţi banii odată, să-i absorbim pe etape! Pe calendarul de finanţare europeană 2007-2013 s-au accesat măsuri, dar numai pentru irigaţii, dintre toate îmbunătăţirile funciare, s-au atras bani. Şi iată unde am ajuns! Sunt bani şi pentru aceste lucrări, dar trebuie ca instituţiile să comunice şi să îi atragă! Am înţeles că „nota de plată” pentru inundaţii este de 240 de miliarde de lei vechi. Câte n-am fi putut face cu aceşti bani, dacă îi investeam în îmbunătăţiri funciare… Trebuie să se implice, de urgenţă, cred eu: CJ, CL-uri, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului, cu instituţiile lor din teritoriu.
- Important e însă şi cine a îngropat îmbunătăţirile funciare. De ce s-a ajuns aici?
- Din cauza politizării îmbunătăţirilor funciare, dar şi din cauza deprofesionalizării. Când aveam nevoie de reducerea aparatului bugetar, la nivel naţional, s-au dat afară din îmbunătăţirile funciare 3.500 de oameni dintr-un total de circa 5.000. Au plecat mulţi dintre specialişti. Acum nu prea mai sunt nici bani. Dar şi atunci când mai sunt, ANIF trebuie să subcontracteze nişte firme în care nu lucrează specialişti sau oameni cu experienţă în îmbunătăţiri funciare. Iar rezultatele se văd. Sunt încă oameni capabili, dar nu au loc în sistemul care este politizat în ultimul hal. Iar oamenii care sunt pe dinafară nu pot fi concediaţi, din cauză că s-ar bloca posturile. Iar în acest fel, cum să faci măcar un capăt de treabă?
