* Dosarul fostului rector Emil Constantin se umple de praf în arhiva Judecătoriei * Din aprilie 2008 şi până în noiembrie 2009 nu s-a întâmplat nimic în acest dosar *
Despre dosarul 3.770 din 2008 în care fostul rector al Universităţii Dunărea de Jos Galaţi, Emil Constantin, şi alte două persoane sunt acuzate de deturnare de fonduri Phare, am mai scris în paginile ziarului nostru.
Revenim, însă, pentru că dosarul cu pricina şi-a schimbat între timp numărul şi s-a umplut de praf în arhiva de la Judecătoria Galaţi. Dosarul a fost înregistrat pe 4 aprilie 2008, iar pe 17 martie 2009 s-a aprobat cererea cu privire la nelegala constituire a completului de judecată.
Astfel, dosarul fostului rector s-a întors în arhivă pentru a fi repartizat, din nou, aleatoriu. Şi, în ianuarie 2009, s-a dat termen tot pentru „legala constituire a completului de judecată”.
Adică, judecătorii care au tot amânat acest dosar nu erau specializaţi pe judecarea infracţiunii săvârşite de inculpaţii din dosar, şi anume deturnare de fonduri şi, respectiv, schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comisiei Europene sau din bugete administrate de aceasta.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu a doua oară, dar, după primul termen de judecată, la noul complet de judecători, amânările au continuat în acelaşi mod ca şi anul trecut. Fie că nu erau apărători pentru fiecare inculpat în parte, fie că nu au fost citate toate părţile (una dintre inculpate fiind în Spania), cauza a primit noi şi noi termene.
Ba mai mult, în mai anul acesta s-a formulat o cerere de abţinere din partea judecătorului care a primit cazul. Această cerere a fost însă respinsă şi s-a stabilit că judecarea cauzei trebuie să înceapă pe data de 15 iunie. Dar, cum am spus şi mai sus, fiecare termen a avut şi o amânare. Următorul termen a fost stabilit pe data de 14 decembrie.
De ce au ajuns cei trei să fie învinuiţi?
Pe 29 noiembrie 2002 a fost încheiat un contract de grant între Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, în calitate de Autoritate Contractantă şi Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est Brăila, în calitate de Autoritate de implementare, pe de o parte, şi Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, în calitate de beneficiar, pe de altă parte.
Obiectul contractului a fost acordarea, în favoarea beneficiarului (Universitatea gălăţeană), a unei finanţări nerambursabile de fonduri Phare (în cadrul programului de Coeziune Economică Socială Phare 2000 - Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul Restructurării Sociale).
Potrivit acestui contract, costul total al proiectului eligibil pentru finanţarea de către autoritatea contractantă a fost estimat la suma de 375.000 de euro, din care doar 75.000 de euro veneau din partea beneficiarului şi a partenerilor săi.
Cine erau partenerii? 11 instituţii din diferite oraşe din ţară şi din străinătate. Emil Constantin, în calitate de rector al Universităţii şi reprezentant al beneficiarului, a întocmit o listă cu persoanele participante la proiectul Reform. Pe listă erau trecute 88 de persoane de cetăţenie română şi trei persoane de cetăţenie străină.
Vizite sub semnul întrebării
După ce procurorii au cercetat lista întocmită de rector au constatat că trei persoane, care au beneficiat de fondurile proiectului, nu figurează ca fiind implicate în derularea acestuia.
Conform rechizitoriului care însoţeşte dosarul în instanţă, cele trei persoane - Ion Claudia, Ariton Doiniţa şi Tofan Carmen - au făcut deplasări în străinătate, deşi nu făceau parte din personalul proiectului.
Cererile au fost formulate de cele trei femei şi aprobate, ca făcând parte din proiect, de către rectorul şi reprezentantul beneficiarului, Constantin Emil. Femeile sunt citate ca martori în acest proces, iar, conform declaraţiilor lor depuse la dosar, se pare că doar Ariton Doiniţa a urmat un program oficial în cadrul instituţiilor vizitate în străinătate. Restul au fost doar vizite turistice.
Se pare, conform datelor din rechizitoriul DNA, că au fost întocmite anumite materiale didactice, dar nu au fost publicate şi nu au fost folosite niciodată. Aşa că, în loc de instruire, banii obţinuţi prin acest proiect au fost folosiţi în alte scopuri.
După ce a stat aproape trei ani la DNA, dosarul, plin de praf, aşteaptă să fie judecat în instanţă, de unde vom reveni cu amănunte. Evident, când acest lucru va fi posibil.
