Continuăm cu informaţii noi, oferite tot de domnul notar George Schin, legate de subiectul dezbătut în ultima noastră pagină de Dialog - dreptul de proprietate în devălmăşie.
Vom reîncepe subiectul menţionând faptul că soţii pot să stabilească, de comun acord, modul în care vor exercita atributele dreptului de proprietate în devălmăşie.
De asemenea, atunci când oricare dintre soţi încheie singur acte de administrare, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor comune, se presupune că are şi consimţământul celuilalt soţ.
Prin urmare, legea instituie o prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi, în temeiul căreia, atunci când unul dintre soţi exercită prerogativele proprietăţii asupra bunurilor comune, se presupune că acţionează, atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celuilalt soţ.
Prezumţia este relativă, putând fi înlăturată pentru fiecare act în parte, atunci când celălalt soţ va proba că s-a opus încheierii actului. Mandatul tacit reciproc poate fi restrâns prin voinţa soţilor.
Restrângerea poate fi convenţională sau unilaterală şi se poate referi numai la un anumit act sau anumite acte juridice privitoare la un bun sau anumite bunuri.
Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi este limitat sau restrâns în mod expres şi prin lege. Astfel, conform art. 35 alin. 2, parte finală, din Codul familiei, sunt exceptate de la regula mandatului reciproc actele de dispoziţie cu privire la terenurile şi construcţiile, bunuri comune.
Astfel, nici unul dintre soţi nu poate săvârşi asemenea acte dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ. Încheierea unui act de dispoziţie de către unul dintre soţi cu privire la un asemenea bun fără consimţământul expres al celuilalt este lovit de nulitate.
