„Aş dori să ştiu dacă tatăl meu îmi poate lăsa mie totul prin testament. Iată care este situaţia mea, după decesul mamei mele: cei trei fraţi pe care îi am au renunţat la moştenire după mama, iar în prezent doar eu mă ocup de tatăl meu (de vreo 7 ani)”, ne spune doamna Cristina M.
Ca principiu, orice persoană poate lăsa prin testament moştenirea oricărei persoane doreşte.
Însă în cazul în care există moştenitori rezervatari, care beneficiază de o parte din moştenire împotriva voinţei liberale a defunctului, aceştia vor dobândi în virtutea legii partea de moştenire corespunzătoare rezervei şi numai de restul acesteia va dispune testatorul.
Partea disponibilă a bunurilor este acea parte care excede rezervei succesorale şi de care defunctul poate dispune liber.
Prin urmare, dacă defunctul are moştenitori rezervatari şi dacă a dispus de patrimoniul său prin testament, masa succesorală se divide în două părţi: rezerva succesorală, destinată a fi moştenită de moştenitorii rezervatari chiar şi împotriva voinţei liberale a defunctului şi cotitatea disponibilă în privinţa căreia voinţa defunctului este suverană.
Moştenitorii rezervatari sunt descendenţii defunctului de orice grad, copiii (indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei), nepoţii, strănepoţii, părinţii defunctului, precum şi soţul defunctului. Niciun moştenitor rezervatar nu poate fi exclus de la moştenire.
Obligaţia de restituire
„În ce constă obligaţia de restituire a lucrului depozitat într-un contract de depozit şi ce presupune refuzul deponentului de a prelua marfa depozitată?”, ne întreabă domnul Vasile Oprişan.
Depozitarul este obligat să restituie însuşi lucrul depozitat, în natură. Restituirea în natură se face în starea în care se află lucrul în momentul restituirii.
Dispoziţiile art.1599 Cod civil stabilesc o prezumţie de culpă în sarcina depozitarului, în sensul că acesta din urmă trebuie să îngrijească de paza lucrului depozitat în aceeaşi măsură în care îngrijeşte de paza propriului lucru.
Refuzul deponentului de a prelua marfa pe motiv că i-au fost produse stricăciuni în perioada depozitării este justificat dacă se dovedeşte că respectivele stricăciuni provin din culpa sa.
Dobândirea dreptului de proprietate
„Este necesar ca acţiunea în dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar?”, ne întreabă un cititor.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect şi o sancţiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Ca atare, e necesar ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar.
