Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

În situaţia în care tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

Acţiunea în stabilirea paternităţii aparţine copilului şi se porneşte, în numele lui, de către mamă sau de către reprezentantul lui legal împotriva pretinsului tată.
Instanţa competenţă să soluţioneze acţiunea este judecătoria în raza căreia domiciliază pârâtul (pretinsul tată), iar dacă domiciliul acestuia nu este cunoscut, cererea se poate introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază reclamantul.
Dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
Odată cu cererea privind stabilirea paternităţii se mai poate cere instanţei de judecată să încuviinţeze dreptul copilului de a purta numele de familie al tatălui, iar în cazul în care copilul este minor, obligarea tatălui la plata pensiei de întreţinere.
Pentru dovedirea acţiunii se pot administra toate mijloacele de probă admise de lege, şi anume: înscrisuri (ex. scrisori, fotografii, etc.), martori, interogatoriul pârâtului, expertiză medico-legală a  filiaţiei, etc.
În ceea ce priveşte proba cu martori, pot fi ascultate şi rudele cele mai  apropiate ale părţilor, de orice grad, cu excepţia descendenţilor.
Mărturisirea pârâtului la interogatoriu că este tatăl copilului constituie o recunoaştere voluntară de paternitate făcută în formă autentică şi are valoare probatorie esenţială.
În practica instanţelor de judecată s-a considerat că atunci când din celelalte probe administrate în cauză (înscrisuri, declaraţii ale martorilor, etc.) rezultă că în perioada legală de concepţie (intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului), mama copilului a avut relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi, este obligatorie efectuarea expertizei medico-legale pentru stabilirea filiaţiei. În acest caz, pentru a înlătura orice dubiu privind paternitatea copilului, instanţa de judecată este obligată să dispună, din oficiu, efectuarea expertizei medico-legale a filiaţiei, chiar dacă părţile nu au solicitat acest mijloc de probă.
Prin hotărârea judecătorească definitivă de admitere a acţiunii în stabilirea paternităţii, bărbatul chemat în judecată este declarat tată al copilului căruia, ulterior, i se va elibera un alt certificat de naştere. De asemenea, hotărârea judecătorească produce efecte, în condiţiile legii, cu privire la numele copilului, exercitarea  autorităţii părinteşti, locuinţa copilului, obligaţia de întreţinere, vocaţia  succesorală, etc.
Codul civil instituie şi o reglementare cu privire la  dreptul personal al mamei copilului de a solicita anumite despăgubiri de la pretinsul tată, şi anume să-i plătească jumătate din cheltuielile naşterii  şi ale lehuziei, precum şi jumătate din  cheltuielile făcute  cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie. Solicitarea acestor cheltuieli este condiţionată de introducerea acţiunii pentru stabilirea paternităţii şi, astfel, mama copilului nu le poate cere dacă nu a formulat această acţiune.
Prin urmare, cererea pentru despăgubirile sus-menţionate poate fi făcută odată cu acţiunea principală pentru stabilirea paternităţii sau pe cale separată după soluţionarea acestei acţiuni.
Dreptul la acţiune se prescrie în termen de trei ani de la naşterea copilului.
Taxa judiciară de timbru pentru acţiunea în stabilirea paternităţii este de 20 de lei.
Dacă se formulează şi cereri accesorii (ex., cererea pentru exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, purtarea de către minor a numelui tatălui), taxa judiciară de timbru este fixă (20 lei pentru fiecare cerere), iar cererea pentru despăgubiri formulată de mamă trebuie timbrată în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse.

Citit 1876 ori Ultima modificare Luni, 14 Octombrie 2019 17:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.