Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Cauzele referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie specială a copilului sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită.

În situaţia în care domiciliul copilului nu este cunoscut, este competent tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.
Legea nr. 272/2004 privind protecţia copilului prevede că aceste cauze trebuie să fie soluţionate în regim  de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului. Prin derogare de la dreptul comun, părţile sunt considerate legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cu cel puţin o zi înaintea judecăţii.
În ceea ce priveşte audierea copilului în asemenea cauze, legea prevede că instanţa este obligată să audieze copilul care a împlinit vârsta de 10 ani. Poate fi ascultat şi copilul care nu are încă 10 ani împliniţi, în cazul în care  instanţa consideră că audierea lui este necesară pentru o mai bună soluţionare a cauzei. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a solicita şi de a primi orice informaţie pertinentă, precum şi de a-şi exprima opinia cu privire la stabilirea măsurii de protecţie specială.
În cauzele care se referă la instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul abuzat, neglijat şi supus oricărei forme de violenţă, audierea copilului se face în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens. Opiniile copilului audiat sunt luate în considerare de către instanţă şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate.
Legea precizează că, în toate cauzele privind aplicarea măsurilor de protecţie specială a copilului, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului întocmeşte şi prezintă instanţei un raport cu privire la:
- personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;
- antecedentele socio-medicale şi educaţionale ale acestuia;
- condiţiile în care copilul a fost crescut;
- propunerile privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care poate fi plasat copilul;
- orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot contribui la soluţionarea  cauzei.
Hotărârea prin care se soluţionează cauza se pronunţă în ziua când au luat sfârşit dezbaterile, iar în situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.
Hotărârea instanţei de fond este executorie, fără îndeplinirea altor formalităţi.
Aceasta se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare.
Împotriva hotărârii pronunţate se poate declara apel, în termen de 10 zile de la data comunicării. Apelul se soluţionează de către Curtea de Apel.
Dispoziţiile Legii nr. 272/2004 referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială a copilului se completează, în mod corespunzător, cu normele dreptului comun ( Codul de procedură civilă).
Toate cauzele privind stabilirea măsurilor speciale de protecţie a copilului sunt scutite de taxă judiciară de timbru.

Citit 1459 ori Ultima modificare Vineri, 15 Mai 2020 20:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.