După 8 luni din 2011, suma infracţiunilor de mare violenţă comise în judeţul nostru este destul de îngrijorătoare. Am încercat o „radiografie” a fenomenului, prin cifre, dar şi prin câteva consideraţii ale unui foarte bun specialist în materie: comisarul-şef Ştefan Căpătan (FOTO), cel care conduce Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi.
Reporter: Domnule comisar-şef, cum stăm, după 8 luni scurse din 2011, la capitolul marea violenţă?
Ştefan Căpătan: Au fost 10 omoruri, 13 tentative la infracţiunea de omor, 2 lovituri cauzatoare de moarte, 9 vătămări corporale grave, 41 de vătămări corporale, 240 de loviri şi alte violenţe, 40 de ameninţări.
La noi, ca în toată Moldova
Reporter: Cum puteţi aprecia plaja destul de întinsă a infracţiunilor de mare violenţă în judeţul nostru.
Ştefan Căpătan: Această realitate nu e caracteristică numai judeţului nostru, ci se integrează în nota judeţelor din Moldova, unde infracţionalitatea cuprinsă la acest capitol este crescută. O linie comună a cauzelor ce determină niveluri ridicate ale fenomenului infracţional la care facem referire o reprezintă structura eterogenă a populaţiei zonei, nivelul relativ redus de trai, accentuat în ultima vreme de valuri de disponibilizări, de pierderea, în consecinţă, a echilibrului social, care, mai ales în combinaţie cu consumul de alcool, generează stări conflictuale şi, implicit, mare violenţă.
Reporter: Ce ne deosebeşte, totuşi, de alte judeţe la acest capitol?
Ştefan Căpătan: Realitatea că, de ani şi ani de zile, noi am rezolvat operativ, complet, toate cazurile, că nu a rămas nicio infracţiune cu autor necunoscut sau nepedepsit.
Reporter: Cum reuşiţi această performanţă?
Ştefan Căpătan: Avem un grup foarte bun de ofiţeri criminalişti format din comisarul-şef Munteanu Marian, inspectorii Valeriu Oprea şi Nicu Grecu, cărora li s-a adăugat de curând şi comisarul Sorin Penciu. În plus, avem o colaborare excepţională cu procurorii criminalişti Emilia Negraia şi Alfredo Simionescu, cu echipa de medici legişti, precum şi cu colegii de la criminalistică.
Un alt mare secret e acela că încercăm să rezolvăm fiecare caz imediat după comiterea infracţiunii şi pentru asta îţi trebuie profesionalism, determinare, ambiţie.
Reporter: De ce, unde, cum se comit, cine sunt victimele infracţiunilor de mare violenţă?
Ştefan Căpătan: Din cele 10 omoruri, 2 au fost în municipiul Galaţi, unul la Tecuci, restul în localităţile rurale ale judeţului. Cele mai multe au fost comise în locuinţele sau curţile oamenilor, dar şi în stradă.
În 2 situaţii, mobilul crimei a fost acoperirea altei fapte cum ar fi violul; în 6 situaţii, de la un conflict spontan pe fondul consumului de alcool, s-a ajuns la crimă; o infracţiune a fost comisă ziua, restul noaptea.
În două cazuri a fost vorba de omor prin asfixie mecanică, într-un caz prin lovituri de cuţit, în alte 4 cazuri prin lovire cu corpuri contondente (bâte, răngi, unelte agricole etc).
Interesant de observat este şi realitatea că în judeţul nostru, ca şi în altele din Moldova, foarte multe infracţiuni de mare violenţă, cum ar fi omorurile, tentativele la omor calificat, loviturile cauzatoare de moarte se comit într-un stil, dacă pot spune aşa, barbar. Cu bâte, furci, topoare etc. Asta în condiţiile în care, în alte zone ale ţării, victimele sunt ucise prin împuşcare, de exemplu.
Reporter: Desigur, nu putem cuprinde toate detaliile fenomenului infracţional numit marea violenţă, dar ce altă linie comună a acestui gen de fărădelegi mai poate fi evidenţiată?
Ştefan Căpătan: Realitatea că foarte multe dintre aceste fărădelegi se comit în virtutea acelui spirit de „turmă”, de „haită”, de „gaşcă”. Foarte mulţi tineri au ajuns să aibă dosar penal, să fie cercetaţi şi pedepsiţi cu ani grei de închisoare pentru simplul motiv că au dat curs chemării „la luptă” a unor prieteni, a unor cunoştinţe, fără ca „ajutoarele” să aibă ceva cu persoanele-ţintă ale unui grup sau altul pus pe harţă, pe vendetă, pe violenţă extremă. Şi, culmea!, acest spirit de „turmă” se manifestă numai la rău, nu şi în scopuri pozitive.
Ştiu şi eu, poate că unii vor învăţa ceva din expunerea de faţă a unor detalii privind cauzele declanşării acţiunilor ilegale de mare violenţă şi se vor comporta în consecinţă.
Cazul Bute… întăreşte regula
Reporter: Aveţi la îndemână şi un exemplu în acest sens?
Ştefan Căpătan: Am mai multe, dar îmi persistă în minte recenta tentativă de omor de la Pechea, din noaptea de 30/31 iulie, a cărei victimă a fost Bute Gelu, de 21 de ani, văr primar cu boxerul Lucian Bute. Tânărul a avut un conflict cu Turcu Adrian Cătălin, de 20 de ani, pe care l-a lovit cu pumnul şi cu cuţitul.
Dar n-a fost numai atât. Bute Gelu l-a chemat pe Bute Marian, care a sărit în ajutorul fratelui, însoţit de doi prieteni, iar Turcu Adrian a chemat încă patru „ortaci” – Rosloveanu Costel, de 21 de ani, Stoica Ion – 20 de ani, Petcu Ionuţ – 24 de ani şi Oancă Marian – 21 de ani.
Mai departe, grupul lui Turcu Adrian i-a găsit pe fraţii Bute şi a început măcelul, adică a început să-i lovească pe alde Bute cu picioarele, cu pumnii, cu o sticlă, cu pietre... A fost un adevărat linşaj în urma căruia Bute Gelu a rămas la pământ, ceilalţi reuşind să fugă.
Au fugit, dar au fost identificaţi, cercetaţi şi arestaţi preventiv, fiind acuzaţi, ca şi Turcu Adrian Cătălin, de tentativă la omor calificat, deşi aceştia n-aveau de fapt nimic de împărţit cu alde Bute, unii nici măcar n-aveau antecedente penale până atunci, dar au ţinut să dea curs acelui „spirit de haită”, care i-a adus într-o situaţie extrem de delicată.
În acelaşi timp, Bute Gelu, victima teribilei agresiuni, va fi pus sub acuzare pentru port ilegal de armă albă (cuţit). Cred, aşadar, că acest caz susţine destul de bine ideea pe care am enunţat-o.
Reporter: Concluzia, în câteva cuvinte?
Ştefan Căpătan: Galaţiul are, din mai multe cauze, o problemă cu marea violenţă. E bine, însă, că niciodată autorii acestor violenţe nu rămân neidentificaţi sau nepedepsiţi, toate cazurile fiind rezolvate operativ.
Din nefericire, urmează şi… toamna tulburelului, a turbulenţelor cu violenţă şi cu victime, dar vom vedea, poate anul acesta va fi, totuşi altfel, iar potenţialii violenţi vor avea în vedere tocmai acest amănunt – că, orice vor face, tot vor fi descoperiţi şi pedepsiţi.
