* Fiecare îşi are propria lege *
Vieţuim, în Galaţi, într-un oraş dintre ape. La confluenţa a trei cursuri importante de ape, două râuri – Prut şi Siret, şi a Dunării – fluviul european care la Galaţi e mai mare şi mai lat ca oriunde.
Ar mai fi şi Brateşul, o apă întinsă încă, dar nevolnică în adâncime; ar mai fi şi bălţile Mălinei şi Cătuşei, Lacul Vânători, „Lacul Partidului” de la Zătun şi nu numai atât.
S-ar putea spune, deci, că noi, gălăţenii trăim într-un colţ de lume feeric. Apele pe care le-am pomenit, aşa puţine la trup (debit) mai ales verile, aşa poluate cum sunt de tot felul de mizerii umane revărsate peste ele, ar putea, totuşi, să ne facă viaţa mai plăcută, măcar în puţinele ore de timp liber, măcar în weekenduri.
Din păcate, componenta de agrement a acestor ape le este, dacă nu interzisă, cel puţin îngrădită gălăţenilor. Accesul lor pe malul acestor ape e silnic, uneori chiar imposibil. De ce? Din diverse motive, aşa cum veţi vedea în cele ce urmează.
Această tristă realitate ne este reamintită aproape zilnic de cititorii noştri, cetăţeni ai Galaţiului dintre ape, dar şi ai Galaţiului din preajma colosului de fum, foc şi oţel, unul din marii poluatori alături de cohortele cotidiene de autovehicule ce se rostogolesc pe străzile urbei, împrăştiind în aer, cu nemiluita, noxe de tot felul.
Iar noi, „Viaţa liberă” am scris de nenumărate ori despre acest subiect, vital pentru toată lumea din jur. Pentru că oamenii se-ntreabă, ne-ntreabă de ce malurile apelor le sunt interzise, cine trânteşte bariere şi de ce, cine şi de ce nu face nimic pentru ca viaţa lor gălăţenilor să poată fi alta, măcar în momentele de relaxare.
Dar haideţi mai bine să luăm la rând, pornind de la acea ipotetică bază de agrement constituită de apele enumerate mai sus, posibilităţile şi imposibilităţile de agrement ale gălăţenilor. De fapt, cele mai multe sunt, cum veţi vedea, (im)posibilităţi!
Hai la Dunăre, Dunăre…
Hai la Dunăre, dar cum şi unde? Poţi face o plimbare pe Faleza Inferioară, dar nu-ţi poţi lua familia cu tot cu purcel şi căţel, nu poţi face baie, nu poţi face plajă, nu poţi instala grătarul, nu poţi… Nu poţi pentru că Faleza, pur şi simplu, e doar pentru promenadă, nici nu s-ar putea altfel.
Nu poţi nici mai încolo, pentru că bucata de mal de fluviu pe care ar putea adăsta gălăţenii pentru de agrement, e greu, foarte greu de accesat. Mă refer la malul împădurit al Dunării pe porţiunea cuprinsă între Zona Liberă şi Cotul Pisicii.
Zona, altfel destul de aridă vara, e acum inundată pe porţiuni destul de mari (FOTO 2). Dar chiar dacă n-ar fi apă, aşa cum am văzut pe viu, accesul gălăţenilor e bine-bine restricţionat.
Pe drumurile de acces, sau cel puţin pe o parte din acestea, „făcute” de gălăţenii ce veneau aici per pedes sau cu maşina, au apărut gropi care împiedică accesul.
Mai întâi e vorba de gropile ce apar în porţiunea ce cuprinde cele 39 de hectare de pădure privată, suprafaţă care, aşa cum noi am scris, a intrat dubios în proprietatea cui este acum. Şi, dacă e privată, accesul e, nu-i aşa?, interzis.
Publică, dar nu pentru public!
Dincolo de această porţiune de mal de Dunăre, de pădure, care e acum proprietate privată, toată împădurirea proprietate publică a statului. Dacă tot apare termenul „publică”, ai putea crede că poate fi folosită şi de publicul gălăţean. Eroare! Pădurea respectivă e în administrarea Romsilva – Direcţia Silvică Galaţi.
„De fapt, după cum ne confirmă şi Gheorghe Luca, purtătorul de cuvânt în relaţiile cu presa al Direcţiei Silvice Galaţi, şi porţiunea de pădure privată e administrată, prin contract de prestări de servicii, tot de Direcţia Silvică – Ocolul Silvic Galaţi. Şi, cea mai importantă componentă de prestări de servicii pentru noi, e reprezentată de paza pădurii”.
Gheorghe Luca face precizarea că, în conformitate cu art.51 din Codul Silvic, proprietarii de suprafeţe împădurite sunt obligaţi să asigure paza pădurii, şi evident, să asigure integritatea acesteia.
Mai mult, conform prevederilor art.54 din acelaşi Cod Silvic, accesul publicului în pădure este permis numai în zone amenajate, ceea ce nu e cazul când vorbim de porţiunea de luncă de Dunăre amintită.
Pădurea de aici face parte din acea grupă prevăzută în Codul Silvic despre care se poate spune că are rol exclusiv de protecţie; de protecţie împotriva inundaţiilor, a diverşilor factori climatici, a noxelor industriale şi de altă natură, a alunecărilor de teren etc.
Aşadar, conform legii, accesul gălăţenilor este interzis. Dura lex, sed lex!
Codul Silvic şi agrementul
Acelaşi Cod Silvic prevede existenţa unor grupe speciale de pădure, care se referă, între altele, la pădurile de interes ştiinţific, păduri cu rol de recreere, cu rol de „parc”, păduri de agrement, aşa cum e Pădurea Gârboavele, de exemplu.
Însă pădurile de pe porţiunea de mal de Dunăre despre care am vorbit n-au în acest moment decât rol şi clasificare de păduri de protecţie împotriva acţiunii apelor. Deci, accesul gălăţenilor cu gândul la relaxare şi agrement este interzis.
Însă, acest „interzis” ar putea fi „contrazis” cu ceva bune intenţii, dar şi cu acţiune concretă. Numai că cineva ar trebui să vrea, să fie preocupat de asta…
„Pe noi - spune silvicultorul gălăţean Gheorghe Luca - nu ne-ar deranja dacă Primăria Galaţiului ar fi făcut demersurile necesare pentru preluarea în administrare a unor suprafeţe de pădure pentru transformarea acestora în zone de agrement”.
„Poate fi făcut un parteneriat între proprietarul de pădure şi Primăria Galaţi în acest scop, dar, evident, e nevoie apoi şi de ceva investiţii: pentru locuri de parcare, locuri de grătare, amenajarea unor porţiuni de plajă etc. Eu am propus aşa ceva în tot felul de dezbateri, dar a fost în zadar”.
„Evident că e nevoie de un efort comun, că cineva trebuie să medieze interesele. Până una, alta, însă, aşa cum aţi văzut, am fost nevoiţi să săpăm acele şanţuri pentru a bloca accesul cu maşinile în pădure. Iar aceste gropi, parţial colmatate acum de ape, vor fi reactivate până când situaţia va fi reglementată în sensul celor discutate mai sus.
Acum nici Codul Silvic, cartea noastră de căpătâi, nu e armonizat cu legile administraţiei locale, deşi ar fi fost bine să fie armonizate unele cu celelalte. În aceste condiţii, trist dar adevărat, accesul gălăţenilor la malul Dunării e interzis. Cel mai uşor este să interzici. Cine o face, o face pe propriile riscuri”.
Şi sunt destui care, în disperare de cauză, chiar îşi asumă riscurile. Încearcă să facă un gen de agrement ieftin, primitiv, promiscuu.
„Am fost la Iaşi, unde m-am plimbat cu barca, la Galaţi, paradoxal, e mai greu, afirmă cu năduf interlocutorul nostru. Unde-or fi, ce-or fi făcând cei din Primăria Galaţi?”
La Prut şi la Siret, acces gâtuit (FOTO 3)
Digurile de la Prut şi de la Siret ar putea fi suportul rutier al gălăţenilor în drum spre minunatele peisaje din preajma râurilor ce străjuiesc de la est către vest, graniţele judeţului.
Dar digurile acestea sunt din pământ, cu coronament din pământ, accesul pe ele cu maşina sau cu căruţa ar însemna erodarea, degradarea lor.
Aşadar, accesul, în lungul acestora, e interzis, e voie doar să le traversezi şi numai prin anumite locuri.
„Da, conform Legii apelor (107/1996), circulaţia vehiculelor pe digurile de apărare este interzisă”, ne confirmă Aurica Ciornei, inginerul şef al Sistemului de Gospodărire a Apelor Galaţi.
„Cei care vor să ajungă în zona de mal, pentru agrement, pentru pescuit de agrement şi nu numai o pot face doar traversând digul prin zonele special amenajate, pe la rampele de acces”.
„Singura excepţie este aceea pe care o facem cu cadrele Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, dar numai în situaţii de acţiuni speciale, conform protocolului încheiat cu ei”.
„Mă întrebaţi care este raţiunea acestei măsuri? Mari porţiuni ale digului de la Prut sunt în proces de reabilitare, ceea ce e valabil şi la Brateşul de Jos, şi la Brateşul de Sus… Dacă te prinde ploaia pe dig şi circuli longitudinal pe el cu maşina, digul se degradează”.
„Dar, numai la Prut, de exemplu, de la Galaţi până la Vlădeşti, sunt cel puţin nouă puncte (rampe) de traversare a digului prin care oricine îşi justifică prezenţa în zonă poate ajunge oriunde vrea”.
Da, dar dacă îi întrebi pescarii sportivi sau pe cei profesionişti ei îţi vor spune că traversarea digului doar prin anumite puncte nu-i satisface nicicum, contradicţia de interese fiind evidentă. Concluzia?
Şi la Prut, şi la Siret, intrarea e silnică, plină de bariere. În plus, drumurile dinspre dig înspre Prut sau Siret, forestiere sau nu, sunt pline de gropi, sunt desfundate…
20 de căi de trecere peste fâşie (FOTO 4)
Porţile de acces la drumurile perpendiculare pe digul de la Prut reprezintă un alt gen de bariere pentru cei ce vor să ajungă lângă malul apei.
E vorba de punctele, de căile prin care se poate trece, fără a comite o ilegalitate, a fâşiei de protecţie a frontierei de stat a României. Nu trebuie uitat nici micul mare amănunt că latura de est a judeţului nostru e frontieră a Uniunii Europene.
„Totuşi, pentru a ajunge la Prut, avem amenajate 20 de căi de acces. Două sunt pe raza Sectorului Poliţiei de Frontieră (SPF) Galaţi, 8 – SPF Folteşti, 10 – SPF Oancea”, ne confirmă comisarul şef Didel Bădărău, şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi.
„Numai prin acele locuri pot accede cetăţenii. Trebuie să o facă fără să calce alături, fără să deterioreze fâşia de protecţie a frontierei, în caz contrar fiind nevoie a fi luate măsuri…”.
„De altfel, de-a lungul fâşiei au şi fost montate panouri de avertizare prin care li se comunică cetăţenilor interdicţia de a pătrunde prin alte locuri decât cele amenajate în scopul enunţat mai sus”.
Multe, foarte multe interdicţii, deşi cel puţin cele legate de regimul frontierei par a fi inevitabile. În rest…
Legat de imediata apropiere a frontierei de stat, a frontierelor UE, se poate spune că s-a realizat o oarecare destindere măcar pentru că au fost scoase taxele pe care le plăteau cetăţenii, inclusiv pescarii sportivi, pentru a putea obţine viza de a pătrunde în zonele cu pricina.
Un „parc” protector de taxe şi venituri (?!) – FOTO 5
Colac peste pupăză, în calea iubitorilor de natură, de frumos în preajma apelor lăsate de Dumnezeu, hăcuite şi îngrădite în fel şi chip de interese mai mult sau mai puţin meschine ale unor oameni, a apărut, iată, cel puţin pe hârtie, şi Parcul Natural Lunca de Jos a Prutului Inferior.
Păi dacă-i vorba de „parc”, apoi fraţilor ar trebui să se plimbe prin el, nu-i aşa?, toată suflarea doritoare de mişcare în aer liber din acest colţ de lume.
Dar nu-i aşa! „Parcul” cică e conceput să protejeze nu ştiu ce specii rare care nu există de fapt. Dar dacă e vorba de niscai fonduri europene, care să intre în anumite buzunare, care-i baiul?
La vremea când s-a iniţiat, cel puţin conceptual o asemenea discuţie despre zona ce trebuie protejată, am scris cu argumente că sunt doar vorbe-n vânt.
Că din moment ce intervenţia brutală a omului a secătuit apele Brateşului, le-a încorsetat pe cele ale Prutului, din moment ce naturarea de care se vorbeşte de vreo douăzeci şi ceva de ani încoace nu se mai împlineşte şi nu s-a făcut nimic, o entitate precum cea enunţată mai sus chiar n-are obiect.
Sau are, din moment ce sunt indivizi care se zbat serios pentru asta? Se vântură chestiunea de câţiva ani şi, de curând, iată, custodia acestui mare bluf a fost acordată fără nici un fel de temeiuri serioase, ci doar politice, unei caricaturi de organizaţii de pescari, care n-a avut în timp nici o contribuţie la conservarea faunei şi avifaunei din zonă, care n-are nici o structură de pază, care n-a venit nici cu ceva fonduri, cu nimic. A venit doar cu spatele betonat politic.
Ştiţi care e prima iniţiativă a unui asemenea custode impostor? Eventual, introducerea unor vize pentru accesul în zona ce ţine de la Galaţi şi până spre Vaslui, de-a lungul Prutului. Vize, da’ plătite, fraţilor.
Asta în timp ce până şi o structură poliţienească precum cea de la frontieră a reuşit o oarecare destindere a relaţiei cu cetăţenii ce au interese în zonă, inclusiv cele pescăreşti, eliminând taxa pentru viza de acces.
A apărut însă un elefant, o altă hidră (AJPS Galaţi) ce vrea să facă bani din ceva, nu contează din ce. Deocamdată n-are nici un temei, n-are succes, dar poţi să ştii… Cine ştie ce va mai scorni noua structură.
A şi plantat panouri pompoase pe care scrie că sunt interzise o grămadă de lucruri. Ce contează că ai terenuri agricole în zonă, că eşti pescar sportiv, că deja plăteşti o taxă, că ai viză de la Poliţia de Frontieră.
Nu fraţilor, nu avem dreptul decât la bariere, bariere de toate felurile. Deja marele şi inutilul „parc” s-a înfiinţat în condiţii dubioase, deja a fost „dat” cel puţin dubios în custodie, deja administratorii acestuia au început să acţioneze dubios.
În loc de concluzii - Bariere
Concluzia e că avem bariere peste tot în drumurile noastre către colţurile de natură din preajma apelor noastre, ale gălăţenilor (FOTO 6).
Închipuiţi-vă, suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, putem circula liber până la Atlantic şi cu toate astea, aici, la noi, la Galaţi, lângă mătcile marelui fluviu european care circulă şi el liber, fără bariere, lângă Prut, lângă Siret, drumurile ni se închid.
Cine a vorbit de vreo deschidere în acest sens? Aproape nimeni.
Cine se ocupă, totuşi, să facă ceva pentru gălăţenii ce trăiesc într-o atmosferă mereu mai poluată? Nimeni.
Ce face Primăria Galaţi în acest sens, dar Consiliul Judeţean? Nimic sau mai nimic!
Ba ici-colo apare câte un individ precum „vestitul” primar de la Oancea, despre care am mai scris, care, la fel, trânteşte panouri şi cere bani pentru acceptul la Prut.
Alte comentarii sunt de prisos. Cel puţin deocamdată.
