* Fostul şef al IJP Galaţi, comisar şef Tache Bocănială (FOTO), povesteşte cum a fost schimbat din funcţie de Valentin Fătuloiu, pentru că nu avea susţinere politică * Astăzi doctor în drept, cel care a lucrat cu prefecţi de toate culorile politice afirmă că „Fătuloiu a fost de-a lungul timpului autorul unor experimente total nereuşite” * „Eliberat” la Galaţi, instalat la Bucureşti! * Citeşte aici interviul integral acordat de Tache Bocănială *
Cu siguranţă vi-l mai amintiţi pe comisarul şef Tache Bocănială. Nu doar ziariştii, cu care a avut o relaţie corectă, au fost nedumeriţi când a fost schimbat de la conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi.
Iar întrebările pe marginea acestei schimbări au fost nenumărate. Mai mult, foarte multă lume, din interiorul sistemului pe care l-a condus, dar şi din afara lui, îl regretă. Între timp, comisarul şef Tache Bocănială a pornit în pribegie, adică dincolo de graniţele judeţului-mamă, într-un fel de exil.
Dar pribegia aceasta nu i-a barat urcuşul în carieră şi, la capătul drumului, adică la retragere, a ajuns şi la cel mai înalt grad, cel de chestor de poliţie.
Iată, în cele ce urmează, ce şi cum a făcut.
Reporter: Mai întâi să revenim la momentul în care aţi fost schimbat din funcţia de şef al IJP Galaţi.
Tache Bocănială: Da, am fost şeful IJP Galaţi, timp de 4 ani şi ceva, între 2001 şi 2005. Venisem după domnul Iamandi Luca, acesta fiind numit decan la Academia de Poliţie, la Bucureşti.
Dar am ajuns pe această funcţie după ce am trecut peste absolut toate treptele evoluţiei profesionale; am fost ofiţer operativ, respectiv şef de post la Postul de Miliţie Transporturi Navale (cea mai mică funcţie de conducere), şef de birou, şef de serviciu, şef de brigadă, adjunct de şef de inspectorat, şef de inspectorat, director adjunct în aparatul central, director de direcţie, adjunct al Inspectorului General al Poliţiei Române, care pe atunci era Petre Tobă. Această ultimă înaltă funcţie am ocupat-o între martie 2009 şi aprilie 2010.
Cum am fost schimbat din funcţia de şef de inspectorat de la Galaţi? În noiembrie 2005, am fost chemat la Bucureşti de şeful Inspectoratului General al Poliţiei, adică de către Dan Valentin Fătuloiu, care mi-a transmis că voi fi eliberat din funcţie pentru că intenţiona o reorganizare a inspectoratelor judeţene, urmând să fie promovaţi alţi oameni. Fireşte, acesta doar făcea propunerea…
Reporter: Dar care a fost motivul acestei eliberări din funcţie?
Tache Bocănială: Unul din motive a fost lipsa sprijinului politic, deşi eu consider că de la început şi până la sfârşitul carierei nu am fost aliniat politic. La acea vreme, ministru de interne era Vasile Blaga. Chiar îşi puneau problema cei de la Bucureşti cum de s-au putut face schimbări în toată ţara şi la Galaţi încă nu se făcuse nimic.
Apropo, la Antena 3, Dan Valentin Fătuloiu, din postura de ministru secretar de stat, a afirmat că vrea să scoată Poliţia Română de sub influenţa politicului, dar asta în condiţiile în care tocmai dumnealui o băgase cu totul, ducând acest demers la perfecţiune.
Pentru mine, amestecul politicului în treburile Poliţiei Române, a fost un paradox, întrucât, personal, am lucrat foarte bine cu prefecţii Traian Mândru, Marius Necula şi Mihai Capră. Am avut cu aceştia o relaţie corectă şi legală, rezolvarea evenimentelor specifice fiind, de fapt, atributul meu şi nu al lor.
Dar dacă s-a propus eliberarea mea din funcţie, n-am avut ce face; în felul meu am fost soldat disciplinat şi dacă şeful Fătuloiu a găsit de cuviinţă că trebuie să fiu schimbat a trebuit să mă supun, iar paradoxul de care vorbeam nu-şi mai avea acoperire.
De fapt, Fătuloiu a fost, de-a lungul timpului, autorul unor experimente total nereuşite prin care planta nişte oameni pe anumite funcţii importante, fără ca acei oameni să aibă pregătirea şi experienţa necesare. Ca exemplu, unii dintre aceşti omeni ajunşi peste noapte pe funcţii importante nu conduseseră nici măcar două persoane până atunci.
Am aflat că şi faimosul comisar şef Aurelian Şoric, şeful IJP Neamţ, este/a fost tot creaţia lui Dan Valentin Fătuloiu!). Desigur, nu Fătuloiu făcea totul, ci avea şi concursul mai multor şefi ai Poliţiei Române.
Practic, odată cu venirea domnului Fătuloiu ca secretar de stat, în septembrie 2009, am avut reprezentarea faptului că nu există niciun dialog între acesta şi conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române. De pildă, nu discuta nimic cu mine, dar nu discuta nici cu şeful meu, Petre Tobă, care era şeful IGP.
Mă sărea când era vorba să mă consulte, dar aşa făcea şi cu alţii, lucru recunoscut acum chiar de dumnealui. Iar când am plecat de la conducerea IGP am făcut-o pentru că am avut senzaţia că jucam într-un alt film. Şi Fătuloiu, şi alţii din suita dumnealui s-au bucurat, probabil, de plecarea mea.
În fine, am convingerea că una dintre cele mai mari racile ce macină în prezent Poliţia Română şi care impietează activitatea ei este tocmai politizarea acesteia.
Reporter: Aţi suferit când aţi fost schimbat fără niciun motiv din funcţia de comandant de la Galaţi?
Tache Bocănială: Normal că am fost afectat, mai ales că, timp de trei luni, am fost la dispoziţia conducerii Poliţiei Române fără să mi se ofere ceva concret în această perioadă.
A trecut însă şi asta, dar am, totuşi, de imputat un singur lucru: că nu mi s-a oferit o funcţie corespunzătoare gradului, mai ales că nu mi se reproşa nimic. Am fost nevoit să-mi găsesc un loc de muncă într-un alt judeţ al ţării.
Reporter: Chiar, ce a urmat după această precipitată şi incorectă schimbare din funcţie?
Tache Bocănială: N-am avut ce face şi a trebuit să-mi iau soarta în propriile mâini şi vreau să spun că nu-i port nimănui niciun fel de ranchiună. Până la urmă tot răul a fost spre bine.
M-am înscris la concursul pentru director adjunct la Direcţia Poliţiei de Frontieră Iaşi. Încercarea a fost reuşită, la concurenţă cu alţi patru contracandidaţi. Dar vă repet, aceasta a însemnat plecarea mea din Galaţi, cu toate neajunsurile ce au decurs din asta.
Dar, în cei 3 ani în care am activat la Direcţia Poliţiei de Frontieră Iaşi, în plan profesional am putut să acumulez cunoştinţe specifice unui domeniu aparte.
Mi-am adus contribuţia la procesul complex de aderare a României la Uniunea Europeană. De fapt, pentru asta am şi fost decorat de Preşedintele României.
În 2008, mi-am finalizat studiile doctorale. Mi-am luat doctoratul în Drept Penal la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti.
„Eliberat” la Galaţi, instalat la Bucureşti!
- Ce s-a întâmplat după etapa de la Iaşi, când aţi făcut parte din conducerea Direcţiei Poliţiei de Frontieră din vechea capitală a Moldovei?
- Ulterior, la finele anului 2008, am candidat şi am ocupat, prin concurs, funcţia de director al Direcţiei de Control Intern din Cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, funcţie pe care am deţinut-o până în martie 2009, când am fost numit adjunct al Inspectorului General al Poliţiei Române, adică adjunctul lui Petre Tobă.
Am ocupat acest post până în aprilie 2010, având de coordonat şi în responsabilitate directă structurile Poliţiei Române de Combatere a Crimei Organizate, precum şi Agenţia Naţională Antidrog, Agenţia Naţională de Luptă Împotriva Traficului de Persoane, Oficiul Naţional de Protecţia Martorilor. În fine, în martie 2010, cu puţin înainte de trecerea în rezervă, prin Decret Prezidenţial, mi s-a acordat gradul de chestor.
- Asta s-a întâmplat la vârsta de 52 de ani? V-aţi obişnuit cu ideea, dar oamenii, apropiaţii care vă ştiau capabil de mai multe, ce-au spus?
- Nici mie nu mi-a venit să cred că mi-am putut schimba radical cursul vieţii în jurul vârstei de 52-53 de ani, dar, cum v-am mai spus, ajunsesem să nu mai înţeleg nimic din cele ce se întâmplau în jurul meu şi am considerat că e mai bine să mă retrag. Unii oameni, foşti colaboratori sau nu, au aflat, au înţeles, m-au felicitat pentru gestul acesta, alţii mă mai sună şi acum, sperând că le pot rezolva o problemă sau alta.
- Credeţi că ar mai exista vreo şansă să fiţi reactivat în Poliţie?
- Asta s-ar putea face doar prin Decret Prezidenţial, dar e puţin probabil, mai ales că, m-am convins, nu interesează pe nimeni calitatea umană şi profesională, ci doar apartenenţa la un grup, la un partid… Dar profit de întrebarea pe care mi-aţi adresat-o şi vă răspund că Galaţiul de exemplu, după părerea mea, are poliţişti foarte buni, foarte bine pregătiţi profesional, serioşi. Am şi convingerea că dacă sunt lăsaţi să-şi facă treaba şi sunt bine conduşi pot asigura acel atât de râvnit climat de ordine, linişte şi siguranţă a cetăţenilor. Bineînţeles, o muncă de poliţist de calitate nu se poate face decât cu onoare şi corectitudine.
- Nu v-ar tenta să încercaţi marea cu degetul, să intraţi în politică, adică în domeniul despre care aţi spus că mereu v-aţi ţinut departe?
- Am primit oferte de a intra, într-un fel sau altul, în politică, dar deocamdată am spus nu! Acum, sunt lector la Universitatea „Danubius”, Facultatea de Poliţie Comunitară şi, totodată, stau în cumpănă – dacă să intru sau nu în avocatură.
- Spuneţi-mi, în final, aveţi şi defecte?
- Normal, ca orice om am şi eu defecte. În primul rând mă frământă gândul că, dintr-un motiv sau altul, n-am reuşit mereu să fac tot binele dorit de oamenii care mi s-au adresat. Un defect, cu ghilimele, e şi acela că nu pot urî pe cineva, că nu port ranchiună, că nu mă pot răzbuna pe nimeni, că nu mi-e teamă că la final de carieră mă poate arăta cineva cu degetul.
