Cu prilejul unei discuţii pe care am purtat-o recent cu Gabriel Enciu (foto), procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe tema schimbărilor cuprinse în noile proiecte de modificare ale Codului penal şi Codului de procedură penală, am reţinut şi ideea că multe din modificări au fot impuse de practica în materie, de realităţile momentului, dar şi de necesitatea sincronizării cu practica unei instituţii respectabile precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Răspundere penală de la 13 ani, dar fără închisoare
Una dintre aceste modificări se referă, de exemplu, la minori. Mai exact, aceştia vor trebui să răspundă penal la vârsta de 13 ani, şi nu la 14 ani, aşa cum se întâmpla până acum. Dar, faţă de aceşti minori nu se vor mai putea aplica pedepse cu închisoarea decât numai în anumite condiţii, ci doar măsuri educative, neprivative de libertate.
Cu privire la măsurile neprivative de libertate, magistratul Gabriel Enciu apreciază: „Acestea sunt oarecum noi şi sunt date în competenţă de aplicare serviciilor de probaţiune de pe lângă instanţele judecătoreşti”. Evident că aceste servicii de probaţiune trebuie să aibă personalul necesar şi să ajungă mai întâi să fie funcţionale.
Se pot lua şi măsuri privative de libertate împotriva minorilor, dar nu cu închisoarea, doar când pedepsele prevăzute pentru faptele respective sunt mai mari de şapte ani, dacă e vorba de detenţiunea pe viaţă sau dacă minorul în cauză a mai săvârşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură privativă de libertate.
Ca măsuri educative, neprivative de libertate, ar fi: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică, măsuri prevăzute de articolele 118-121 din proiectul noului Cod penal, măsuri a căror aplicare, cum spuneam, intră doar în competenţa serviciilor de probaţiune.
Educaţie la închisoare, doar după 18 ani
Măsuri privative de libertate ce se pot lua ar fi internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenţie. Singura modalitate în care minorul poate ajunge la închisoare, într-un penitenciar, e reglementată de art.128 Cod penal şi se referă la situaţia în care în cursul executării măsurii educative în centrul de detenţie se constată că acesta are comportamente rele, dar şi aşa măsura extremă s-ar putea lua numai dacă, între timp, minorul ar fi împlinit vârsta de 18 ani. Numai în acest caz instanţa ar putea dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
Aşadar, noutatea absolută în cazul discutat e aceea că minorului nu i s-ar mai putea aplica pedeapsa cu închisoarea. Chiar dacă ajunge la un penitenciar în condiţiile expuse mai sus, acolo poate doar să continue executarea măsurii educative.
Tot cu privire la minori, mai trebuie făcută încă o precizare legată de preconizata imposibilitate a aplicării pedepsei cu închisoarea. Dacă minorul ajunge major, săvârşeşte o infracţiune şi se constată că în trecut împotriva sa se luase o măsură educativă, nu se mai ţine seama de acea măsură aplicată în minorat decât la individualizarea pedepsei.
