Zdravănă ploaie! Cam cu piatră! Cu piatră, fără piatră, ploaia ceasta-i nestemată! Aşa zic oamenii de la ţară! Cei de la oraş nu zic aşa. Cei de la oraş, huruind de prostie şi aroganţă, urlă că nu-i bună ploaia, că le intră apa-n gât şi le inundă locul unde le-a stat sufletul, dar le-a fugit în alte carcase. Urlă că vor senin, că pleacă la mare să-şi plimbe construcţiile damblagite şi inutile, alcătuirile lor din resturi şi din întâmplare.
Uite, chiar la doi paşi de mine, nea Ion Pazvante fumează, bea bere şi suduie ploaia! Suduie barbar, cu toată anatomia, cu toţi sfinţii din calendar. Şi nu suduie aşa, o dată, de două ori, să-i treacă furia nejustificată. Suduie cu toată patima, cu toată forţa pulmonară care i-a mai rămas de la cele cinci hectare de tutun fumate în patruzeci de ani. Suduie de când a început ploaia, de la primul fulger, de la primul tunet. Uite, a plouat juma de oră! Şi nea Pazvante a suduit şi a blestemat fără milă, continuu, dar a şi băut patru beri, a şi fumat câţiva metri pătraţi de tutun.
Iată, deasupra muntelui Măcin, ca un semn de respect ceresc, drept recunoştinţă a Imensităţii faţă de Micimea parşivă, se înalţă (sau coboară) două curcubee: un curcubeu drept şi un curcubeu strâmb. Cel drept îl taie pe cel strâmb şi, astfel, formează un Arc. Un Arc de Triumf al Ploii. Un Arc de Triumf al Binecuvântării. Un Arc de Triumf al Blândeţii Divine.
Îl aud pe nea Pazvante: ”'zeii mamei ei de ploaie şi de curcubeu, că nu se mai termină odată cu atâta apă! 'zeii mamei ei de piatră, că iar mi-a stricat via, iar vine toamna degeaba, iar n-am să am ce turna în butoi şi în pahar! 'zeii mamei ei de vreme!”... Încerc să-i explic lui nea Ion de unde vine frumuseţea curcubeului, care-i treaba cu optica şi lumina, cum şi de ce trebuie să ne bucurăm, să mulţumim Celui de Sus pentru Arcul de Jos.
Încerc să-i spun că un fulger ar fi nemaipomenit şi numai bun de pus în acest Arc şi de tras în scăfârlia celor care nu se mai satură de sudalmă şi blestem. Însă, cu capul plin de "convingeri" existenţiale şi rachiu ieftin, nea Pazvante mă înjură zdravăn. Chiar mă amuză furia lui şi chiar îi spun că nu există ploaie cu defecte. Suduiturile lui ricoşează şi se prăbuşesc în rigole şi în canalizare. Salut furiosul şi plec să prind bacul de la fără zece. Vreau să ajung pe la Măcin, poate prind oleacă de curcubeu drept şi oleacă de curcubeu strâmb... şi oleacă de triumf, nu?
Am traista la mine. Îţi aduc şi ţie. Altă dată, cine ştie dacă se mai face, dacă mai apuc!... NEC PLUS ULTRA!
