Mi-ar place sau mi-ar plăcea să merg la film?

Mi-ar place sau mi-ar plăcea să merg la film?
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Aşa cum ştim, verbele din limba română sunt grupate în patru mari categorii de conjugare, în funcţie de vocala sau, după caz, vocalele, în care se termină. Avem, astfel, conjugarea întâi, pentru verbele care se termină în "a" (exemplu: a mânca, a plimba, a apuca, a lua), conjugarea a doua pentru verbele terminate în "ea" (a plăcea, a vedea, a cădea), conjugarea a treia pentru cele terminate în "e" (a cere, a ajunge, a trage) şi conjugarea a patra pentru verbele care se termină în "i" sau "î" (a porni, a omorî, a pocni).

După cum bine bănuiţi, cele mai multe greşeli în vorbire se fac când vine vorba de verbele la conjugarea a doua, spre exemplu "a plăcea", care este confundat cu "a place" sau "a cădea" care este confundat cu "a cade". Iată şi câteva exemple greşite: "Cred că mi-ar place să văd un film", "Nu se ştie când va mai apare o asemenea oportunitate" sau "Dacă vei merge la medic, durerile vor dispare".

Variantele corecte sunt, evident, "Cred că mi-ar plăcea să văd un film", "Nu se ştie când va ma apărea o asemenea oportunitate" şi "Dacă vei merge la medic, durerile vor dispărea".

Dar de ce se fac, totuşi, aceste greşeli? Involuntar, vorbitorii mută verbele din conjugarea a doua în conjugarea a treia. Astfel, pentru cei care nu sunt prieteni buni cu gramatica limbii române, "a plăcea" devine "a place" şi tot aşa. Complet greşit, dar folosit şi la case foarte mari.

O altă greşeală frecventă este confuzia dintre "datorită" şi "din cauza". În timp ce "datorită" exprimă o acţiune pozitivă, "din cauza" exprimă negativismul situaţiei. Numai că vorbitorii au omis de multă vreme această diferenţă şi folosesc "datorită" şi când trebuie, şi când nu trebuie. Cel mai bun exemplu este următorul: "Datorită indolenţei primăriei, multe străzi din oraş au rămas neasfaltate". Corect ar fi să spunem că "Din cauza indolenţei primăriei...".

Dar, cu mai multe detalii, data viitoare.

Cuvântul săptămânii

Anţărţ = adverb provenit din latină (anno tertio), acesta face referire la o perioadă de acum doi ani şi este precedat, de cele mai  multe ori, de "mai". Un exemplu bun este oferit de Vasile Alecsandri. "Mai anţărţ la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc să ieu îngheţată".

Citit 3239 ori Ultima modificare Joi, 08 Februarie 2018 19:32

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.