Omonimele: ce sunt şi cum le identificăm

Omonimele: ce sunt şi cum le identificăm
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Dacă data trecută v-am vorbit despre capcanele limbii române numite "ortograme", săptămâna aceasta vom vorbi despre omonime. O să încep cu o descriere pe care ar fi făcut-o unul dintre foştii mei profesori din facultate. Din punct de vedere etimologic, cuvântul "omonim" provine din greacă şi este format din "homo" (care înseamnă "la fel") şi "onimos" (care înseamnă "nume"). Aşadar, acelaşi nume. Domnule profesor, vă salut!

Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, omonimele sunt cuvinte care au forma asemănătoare, dar sensuri diferite. Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe. Ca să vă exemplific, iată câteva versuri din posteritate. "Munţii noştri aur poartă, / Noi cerşim din poartă-n poartă". Este, aşa cum bănuiesc că v-aţi dat seama, vorba de poezia lui Octavian Goga "Munţii noştri". În primul vers, "poartă" este forma de indicativ prezent la persoana a treia plural a verbului "a purta", care aici are sensul de "a avea" sau "a conţine". În cel de-al doilea vers, avem de-a face cu substantivul "poartă", adică "o deschidere amenajată într-un zid, într-un perete sau într-un gard, în care s-au prins cu balamale tăblii de fier sau de lemn pentru a permite accesul din exterior în interior sau invers". Cel puţin, asta aflăm din dexonline despre "poartă".

Alte omonime ilustrează aceeaşi parte de vorbire. Aşa stau lucrurile în cazul dubletului "Mai am un singur leu în buzunar" şi "Am văzut un leu sfâşiind o antilopă". În ambele cazuri, "leu" este substantiv comun, numai că în primul caz el reprezintă o "unitate bănească oficială a României", pe când în al doilea vorbim despre "un mamifer carnivor de talie mare din familia felinelor".

Aşa-i că e simplu? Limba română este recunoscută ca fiind una dintre cele mai grele limbi de învăţat. Dar e frumoasă, şi merită!

Cuvântul săptămânii

Clinomanie - de boala asta sunt sigur că suferim cu toţii. Asta pentru că ea descrie senzaţia pe care o trăim dimineaţa, atunci când sună alarma şi nu vrem să ne dăm jos din pat sub nicio formă. Potrivit grecilor antici, se mai numeşte şi "dependenţă de pat".

Citit 4500 ori Ultima modificare Joi, 22 Februarie 2018 19:10

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.