Să vorbim corect! Doctora, printre capcanele limbii române

Să vorbim corect! Doctora, printre capcanele limbii române
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Aceasta este o poveste adevărată şi se petrece în patria vorbitorilor de limbă "românească". Asta pentru că pleacă de la cuvinte folosite greşit din ce în ce mai des. După exemplul "imonuglobină", cuvânt rostit de premierul Viorica Dăncilă, vă mai dau şi eu unul: doctoră!

O poveste adevărată

Povestea se petrece în țara vorbitorilor de limbă română și pornește de la un cuvânt pe care l-am auzit foarte des în ultimele zile: doctoră. Acțiunea se petrece într-un spital din București, Galaţi, Constanţa, Cluj, Iaşi sau oriunde vreţi, unde ierarhiile medicale sunt respectate: domnul profesor care vine la vizită rar, dar toată lumea se agită în sensul că vizitatorii, care sunt de altfel internați ca să aibă grijă de persoanele din familie aflate acolo, sunt trimiși din zonă să nu fie văzuți, deși toți cunosc realitatea; doctorul de salon pe care nu-l vezi aproape deloc și de la care nu reușești să afli nimic despre ruda internată; doctorul rezident care este mai prezent și vine zilnic să consulte bolnavul; viitorul doctor rezident care face practică, asistentele medicale care aduc medicamentele pentru toată ziua, deși bolnavul respectiv are probleme de concentrare, infirmierele care apar dimineața cât mai devreme și intră în salon în așa fel încât, dacă ai fi mort, te-ai trezi, "doamnele de la curățenie" care schimbă lenjeria și îți atrag atenția să nu te așezi pe pat, deși ai dreptul, sau spală toaleta și pun mopul de-a curmezișul ușii ca nu cumva să intri și continuă să vorbească la telefon imperturbabil. Locul acesta numit spital și unde se află oameni care au nevoie de multă îngrijire și de condiții normale e plin de lume care stă sau se plimbă pe culoare, vorbește tare, foarte tare, inclusiv noaptea, vorbește neîntrerupt la telefon (inclusiv personalul medical).

Și povestea care nu este poveste poate continua. Dar să revin la pretextul de la care am pornit. Există în limba română o serie de substantive care își formează masculinul sau femininul prin sufixe numite moționale. De exemplu: leu - leoaică, curcă - curcan. La fel se întâmplă și cu unele substantive care denumesc profesii: profesor - profesoară, croitor - croitoreasă, poștaș - poștăriță, doctor - doctoriță etc. Pe cei care se adresează doctorițelor cu "doamna doctoră", îi rog pe această cale să se adreseze și poştăriţei cu "doamna poştaşă"!!!

Cuvântul Săptămânii 

Poliamorist - în sensul cel mai des utilizat, reprezintă practica sau stilul de viață ce implică a fi deschis(ă) către mai multe relații intime de iubire concomitente, în care toți partenerii sunt în cunoștință de cauză și își exprimă acceptul. Persoanele care consideră că acest tip de relații li se potrivesc se pot autodefini drept persoane poliamoroase (engl.: polyamorous) sau polisexuale (termen general); este des întâlnită prescurtarea poly.

Citit 8343 ori Ultima modificare Joi, 08 Martie 2018 22:11

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.