* Theodor Munteanu va sărbători în această seară, de la ora 18.00, pe scena Teatrului Muzical Nae Leonard, 50 de ani de carieră şi 70 de ani de viaţă *
- Domnule Theodor Munteanu, ce înseamnă 50 de ani de carieră?
- Nu-mi dau seama cum de-au trecut atât de repede. Eu am fost şi sunt un tip ocupat. Acum, deşi sunt la pensie, am două servicii, sunt profesor de canto muzică uşoară şi populară la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, sunt realizator de programe la Vox Tv.
Până am ieşit la pensie jucam două, trei spectacole pe zi. Nu ştiu dacă am fost vreodată bolnav. Numai când a murit mama mea şi fratele meu, am venit la teatru şi nu am cântat.
- Vă mai amintiţi cu ce piesă aţi debutat?
- Prima piesă pe care am cântat-o împreună cu Valerică Silion a fost „Copii din Pireu” a lui Manos Hadjidakis. Noi ne-am făcut remarcaţi foarte repede pentru că aveam voci curate care se armonizau perfect.
La 17 ani am debutat la Radio Bucureşti. După intrarea în lumea teatrală am fost sprijinit de Gelu Mihăilă, dirijor la Teatrul Muzical „Nae Leonard” şi compozitor de marcă. Astfel am primit mirul şi am intrat în familia artiştilor.
- Aveţi în repertoriu o melodie preferată?
- Afară de fetele mele, melodiile sunt ca şi copiii mei. Am melodii de dragoste pe care oamenii ori le ascultă cu plăcere ori se iau în braţe şi dansează. Lumea a fost cucerită de melodia „Prietenia”.
- Care este secretul unui artist de succes?
- Să fii pregătit la fiecare spectacol, să te duci îmbrăcat de sărbătoare, să miroşi a micşunele, cum se spune. Eu încep pe scenă, dar cobor în sală, să dau mâna cu oamenii să cânt cu ei, să sărut mâinile doamnelor.
Nu numai gălăţeni sau românii, ci şi străinii m-au aplaudat şi ovaţionat. Am cântat la Moscova sau la Kiev, în săli de 15.000 de locuri, unde au cântat cei mai mari artişti ai lumii, Claudio Vila, Pavarotti. Când am intrat pe staţiile alea, aveam senzaţia că nu mai cânta Theodor Munteanu de la Galaţi, ci Tom Jones, aşa de bine ne auzeam. Am vrăjit publicul.
- Sunteţi statornic şi în carieră şi în familie.
- Am 46 de ani de căsnicie, doi copii, şi trei nepoate. Diana, nepoata cea mare, a jucat într-un film la Kanal D. L-am urmărit şi am rămas surprins: parcă ar fi făcut institutul de teatru, aşa de bine s-a adaptat rolului. Cele două nepoate de la Galaţi, Irina şi Sabina-Măriuca, cântă tot timpul şi mă întreabă: „Tataie, da’ eu când o să cânt”. Să vedem cum evoluează. Sunt foarte exigent, şi riguros cu copiii, inclusiv cu cei de la clasele mele.
- De unde aveţi atâta energie la 70 de ani?
- Un cântăreţ învaţă meseria pe parcurs, intrând în această vrie, trebuie să te duci după ea precum un anafor. Ca artişti, trebuie să repetăm, să învăţăm kilometri de texte, linii melodice, pe care să le transmitem cu întregul fior din sufletul nostru, fior ce nu poate fi măsurat.
De aceea în această seară îi invit pe gălăţeni la spectacol ca să vadă artişti valoroşi cu cariere impresionante, care au cântat de la căminele culturale de la ţară până în America, în faţa unor preşedinţi de state.
