* Zidul de cremene şi zidăria vor fi analizate la Iaşi * Ateliere şi morminte, peste care stă un oraş *
Descoperi un colţ din cufărul piratului? O fi o comoară în el sau doar rufe murdare? Oricum, ar fi rufe vechi, foarte vechi… Dacă trece o stradă pe deasupra cufărului descoperi, cât se poate, îl fotografiezi, îl măsori cât se vede, iei o mostră pentru analiză şi… îl îngropi la loc: o metodă ieftină de conservare.
Cam aşa s-a întâmplat şi cu vechile artefacte descoperite întâmplător în week-end de lucrările ISPA în zona întâlnirii străzii Bălcescu cu Brăilei. Autosesizaţi, cei de la Muzeul de Istorie au putut lua probe înainte de a fi totul acoperit cu pământ. Ieri, s-au mai putut face măsurători pentru o parte din vechea zidărie, fotografii şi s-au luat mostre (FOTO 1).
Dar când vor săpa aici arheologii? Dacă noi vom apuca să vedem asta, înseamnă că autorităţilor din viitor le va fi drag să aibă un oraş turistic, cu istorie veche în spate, cu care să se laude, şi nu cu un oraş tipic industrial, un fost apendice al Combinatului.
Şi inginerul care conducea ieri lucrările părea sceptic în privinţa „pietrelor” care încă se mai vedeau dintr-un vechi sit, poate chiar vechi de peste trei secole. Interesat să-şi respecte sarcinile, îi plângea inima că trebuie să întrerupă lucrul pentru istorici, pentru nişte pietre.
Nu şi-a putut însă ascunde interesul, mai târziu, când a aflat de la directorul Muzeului de Istorie Galaţi, prof. Cristian Căldăraru, venit cu o mică echipă la faţa locului, că, până la începutul secolului XIX, vechiul oraş se întindea chiar până aici, la zidurile mănăstirii Mavramol, nu departe de biserica în picioare şi astăzi…
Granit şi cărămidă veche
Tânărul muzeograful Adrian Adamescu, doctorand în Arheologie, a prelevat ieri probe de zid. A scos câteva bucăţi de granit, prins în mortar din var hidraulic, o mică parte din ceea ce părea a fi zidul împrejmuitor al fostei mănăstiri şi câteva cărămizi suple, poate vestitele cărămizi de Livorno, cu care sunt construite toate hrubele gălăţene.
Ele vor fi expertizate într-un laborator de specialitate, la Iaşi, iar Ministerul Culturii va dispune dacă pe harta monumentelor istorice de patrimoniu, în dreptul bisericii Mavramol, va fi adăugat zidul şi o hrubă. Sau, dacă va dispune de fonduri, va deschide un şantier arheologic.
Între timp, presate de termenele ISPA, autorităţile locale se vor fi grăbit deja să redea fluxului auto normal sectorul gâtuit în prezent de lucrări...
Ateliere şi morminte, peste care stă un oraş
După cum ne-a explicat directorul Căldăraru, în preajma zidului trebuie să se fi ridicat, după tipicul mănăstiresc, ateliere de manufactură, de reparaţii, deci şansa unor descoperiri de artefacte la o cercetare arheologică este justificată. Unde mai pui că în curtea mănăstirii există şi fostul cimitir al zonei!
Din lipsă de fonduri (şi) pentru arheologie, ne îndoim însă că vom apuca vreodată să vedem cu ochii noştri ceva, iar faptul că am putut pipăi acum un colţ din istorie, înainte de a fi acoperit la loc, s-ar putea să fi fost o şansă unică!
De altfel, chiar şi la Galaţi, au mai existat situri conservate prin recopertare, păstrarea deschisă a săpăturilor putând distruge lucrurile descoperite, au mai spus ieri istoricii.
În Occident, poate că zona ar fi fost declarată pietonală, iar peste fragmentele de zid s-ar fi pus o vitrină groasă, rezistentă, pe care să se poată călca... Cu tălpile peste oraşul de sub oraş.
Zidul de cremene este „cel târziu din secolul XVIII”, apreciază directorul Căldăraru. „Cimitirul este pe latura de Răsărit şi de Sud a bisericii. E posibil, aşa cum se obişnuia, să fi fost atelierele mănăstireşti în zona aceasta şi, cu siguranţă, chiliile.
Dar această înseamnă o cercetare arheologică sistematică şi nicio oprelişte din partea nimănui, fără transport în comun care să deranjeze, fără lucrări edilitare. Astfel, aşa cum mereu se spune, vom avea cu ce susţine turismul cultural.
Sunt lucrări edilitare necesare pentru oraş dar, necunoscându-se istoria oraşului, unii nu dau doi bani pe ceea ce găsesc! Nu se anunţă, în primul rând: Am dat peste nişte ziduri, am dat peste o fundaţie. „Nu costă să anunţi! În judeţ, suntem anunţaţi imediat când se descoperă ceva…”
Ar fi o ocazie pentru un început în stabilirea unei viitoare zone de istorie veche de interes istoric şi turistic. „Am întâlnit foarte mulţi oameni interesaţi de istoria locală, dar pentru marea majoritate acestea sunt doar simple pietre! Pentru noi, oamenii de ştiinţă, orice vestigiu, oricât de mic ar fi el, reprezintă o părticică din trecutul nostru, care trebuie valorificat din toate punctele de vedere”, ne-a spus şi muzeograful Adrian Adamescu
Ieri am văzut o bucăţică din vârful aisbergului istoric îngropat…
